Laureat al Premiului Nobel pentru Economie în 1976, Milton Friedman a fost încă din primii ani de după cel de-al doilea război mondial un oponent al intervenţiei statului în economie. Teoriile sale, dezvoltate pe vremea cînd era profesor la Universitatea Chicago, numite monetariste, au influenţat politicieni de dreapta precum Richard Nixon şi Ronald Reagan, în Statele Unite sau Margaret Thatcher, în Marea Britanie. Printre cărţile sale cele mai cunoscute se numără "Capitalism şi Libertate" şi "Liber să alegi", în care a elogiat beneficiile pieţei libere.

Născut la New York, în 1912, într-o familie de imigranţi evrei din Rutenia subcarpatică, astăzi pe teritoriul Ucrainei, Milton Friedman a fost atras de tînăr de matematică, dar a ales să devină economist şi s-a format la Chicago. După 1945, într-o atmosferă dominată de ideile economistului britanic John Maynard Keynes, ce privilegiau cheltuielile publice ca mijloc de influenţare a economiei, Milton Friedman a militat consecvent pentru statul minimal. Iniţial, vocea sa era singulară, dar recesiunea însoţită de inflaţie din anii '70 l-a adus pe Milton Friedman în avanscenă. Milton Friedman l-a consiliat pe Barry Goldawater, candidat republican la preşedinţie în 1964, iar terapia de şoc propusă de el a fost aplicată de liderul militar Augusto Pinochet în Chile, după lovitura de stat din anul 1973.

Influenţa sa asupra liderilor de dreapta l-a făcut extrem de nepopular în ochii intelectualilor de stînga. În 1976, la ceremonia de atribuire a Premiului Nobel pentru economie s-a organizat o demonstraţie de protest împotriva sa, din cauza sprijinului acordat regimului Pinochet. Milton Friedman a fost un mare apărător al libertăţii, un libertarian, fiind de exemplu în favoarea liberalizării drogurilor sau a desfiinţării recrutării obligatorii în armată. Alături de alţi doi gînditori, întîmplator tot de origine iudaică şi provenind din centrul Europei, Friderich Von Hayek şi Karl Popper, Milton Friedman a fost unul dintre cei mai implacabili adversari ai teoriei marxiste. Teoriile sale au fost extrem de populare în Europa de Est după căderea Comunismului, fiind aplicate în Polonia de Leszek Balcerowicz, fost ministru de Finanţe, în prezent guvernator al Băncii Naţionale sau Vaclav Klaus, fost premier, actualmente preşedinte al Cehiei.

Dezamăgirea sa a fost sporirea continuă a cheltuielilor statului, susţinînd la sfîrşitul mileniului trecut că Statele Unite au devenit "semi-socialiste". Una dintre maximele sale cu precădere citată este "Nimeni nu îţi dă de mîncare pe degeaba!"