Unul dintre simbolurile cinematografiei italiene şi mondiale, socotit de critici drept “cineastul dragostei imposibile”, a murit la vîrsta de 94 de ani, luni seară, la reşedinţa sa din Roma. Pe jumătate paralizat după un atac cerebral suferit în anul 1985, Michelangelo Antonioni a primit omagiul întregii cinematografii italiene, cu ocazia împlinirii vîrstei de 90 de ani, în septembrie 2002. Marele regizor va fi înmormîntat mîine, la Ferrara, oraşul său natal.

Michelangelo Antonioni a ilustrat starea de alienare omniprezentă în societatea modernă. Alături de un alt mare regizor italian, Federico Fellini, a oferit o alternativă cinematografică, în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial, neorealismului filmelor italiene, îndreptîndu-şi stilul spre un film al trăirilor lăuntrice şi al imaginaţiei. Prin filmele sale extraordinare, regizorul a primit recunoaşterea internaţională a talentului său, cu numeroase premii şi distincţii dobîndite pe timpul vieţii. Din palmaresul său excepţional nu lipsesc premiul Oscar obţinut pentru întreaga carieră în anul 1995, Leul de Aur obţinut în 1964, la Bienala veneţiană, cu filmul “Il Deserto rosso”, Palme d\'Or la Festivalul de la Cannes în 1967, cu filmul ”Blowup” sau Premiul Special al Juriului de la Cannes în 1982 pentru “Identificazione di una donna”. În 1997, marele regizor a mai primit un Leu de Aur pentru întreaga carieră la Festivalul de la Veneţia.

Născut la Ferrara, în nordul Italiei, la 29 septembrie 1912, Michelangelo Antonioni părea în tinereţe înclinat spre o carieră economică sau de afaceri, fiind un excelent student în ştiinţe economice, facultate pe care a absolvit-o la Bologna. În 1942, devine asistentul regizorului Marcel Carné, la Paris, alături de care toarnă filmul “Les visiteurs du soir”. Cariera sa cinematografică a continuat cu un scenariu pentru filmul “Un pilota ritorna” de Roberto Rossellini. În cursul anului următor, realizează primul său film, un documentar, “Gente del Po”, iar primul său lungmetraj datează din 1950, “Cronaca di un amore”.

Stilul său inconfundabil se va afirma şi va cunoaşte confirmarea după trilogia formată din “L\'Avventura”, lansat în 1960, “La notte”, 1961 şi “L\'eclisse”, 1962, pelicule în care rolul principal îi revine actriţei sale preferate, Monica Vitti, care apoi a devenit partenera de viaţă şi muza cineastului italian, timp de mai mulţi ani. Filmul “L\'Avventura” este considerat de critici drept actul de naştere a unei noi cinematografii introspective, filonul filmelor lui Antonioni fiind bazat pe ilustrarea dificultăţilor de comunicare dintre oameni şi pe fragilitatea sentimentelor acestora. Deşi excelent realizate în plan estetic, filmele sale nu au avut niciodată un succes extraordinar la public, fiind considerate prea dificile.