Convenţia care interzice armele cu submuniţie a intrat în vigoare de duminică în condiţiile în care Comitetul Internaţional al Crucii Roşii şi mai multe organizaţii neguvernamentale speră în forţarea marilor puteri să renunţe la folosirea acestor arme. Convenţia se aplică astfel la şase luni de la ratificarea de peste 30 de ţări a tratatului încheiat în decembrie 2008 la Oslo şi semnat atunci de 107 state. Textul interzice folosirea, producerea, depozitarea şi transferul acestui tip de arme. Potrivit secretarului general al Naţiunilor Unite, Ban Ki-moon, convenţia este „un \"progres major în încercarea de a scăpa lumea de aceste arme josnice”.

Bombele cu submuniţie sunt largate pe cale aeriană sau lansate de la sol. Se deschid în aer şi proiectează submuniţie, de mărimea unei mingi de tenis, care se împrăştie pe zone extinse. Între 5 şi 40% din submuniţii nu explodează la contactul cu solul şi pot rămâne active timp de mai mulţi ani. Astfel, pot ucide sau răni civili, inclusiv copii, care sunt mai vulnerabili, deoarece sunt tentaţi să le adune de pe jos. Coaliţia împotriva acestor arme estimează că stocul mondial este de peste un miliard de bombe. Marile puteri militare, cum sunt China, Rusia, SUA şi Israelul, care deţin cea mai mare parte a acestor arme, au refuzat să semneze convenţia. SUA ar dispune de stocuri de arme conţinând aproximativ 800 de milioane de submuniţii.

Convenţia a fost semnată de 22 din 29 de state membre NATO, printre care Marea Britanie, Germania şi Franţa, care deţin fiecare stocuri estimate la 50 de milioane de submuniţii. Aceste arme au fost utilizate în timpul războiului din Vietnam, în Balcani, precum şi în Libanul de sud în 2006, şi continuă să facă victime. În Laos, 300 de persoane în medie ar fi ucise sau rănite în fiecare an de submuniţiile largate în timpul războiului din Vietnam. NATO a decis, din 2003, să nu mai folosească astfel de arme.