Italianca Rita Levi Montalcini, laureată a premiului Nobel pentru Medicină, în 1986 şi aleasă senator italian pe viaţă, a decedat duminică, la vârsta de 103 ani. Rita Levi Montalcini era prima persoană premiată cu Nobel care a depăşit vârsta de 100 de ani. A fost recompensată cu înalta distincţie, alături de americanul Stanley Cohen, pentru descoperirea factorului de creştere nervoasă (NGF), o proteină care stimulează dezvoltarea celulară, prin stimularea ţesuturilor nervoase apropiate acestora. Descoperirile făcute de aceasta în domeniul medical au favorizat dezvoltarea tratamentului leziunilor nervilor spinali şi a dus la o mai bună înţelegere a afecţiunilor cardiace, a maladiei Alzheimer şi a altor afecţiuni, precum demenţa sau autismul.

Rita Levi Montalcini s-a născut în 1909, într-o familie de evrei din Torino. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când Torino a fost bombardat de forţele aliate, a fost forţată să se retragă la ţară, unde a pus bazele unui mic laborator. După ce Germania a invadat Italia, a plecat la Florenţa, unde a trăit ascunsă, o bună perioadă de timp. Mai târziu, a lucrat ca medic într-o tabără pentru refugiaţi. După război, Rita Levi Montalcini s-a mutat în St. Louis, SUA şi a lucrat la Universitatea Washington, unde a şi făcut descoperirile care i-au adus premiul Nobel. Mai târziu, a pus bazele unui centru de cercetare şi la Roma, iar în anul 1975 a devenit prima femeie membru cu drepturi depline a Academiei de Ştiinţe Pontificale de la Vatican. A fost deţinătoare a numeroase premii şi medalii, pentru contribuţia sa în dezvoltarea ştiinţifică medicală. Premierul italian, Mario Monti, aprecia într-o declaraţie de presă că acordarea premiului Nobel Ritei Levi Montalcini este o onoare pentru Italia şi i-a încurajat pe italieni să urmeze exemplul ilustrei cercetătoare.