Cântăreaţa mexicană Chavela Vargas, a încetat din viaţă la vârsta de 93 de ani, lăsând în urma ei o veritabilă legendă în cultura sud-americană, viaţa ei privată fiind marcată de numeroase scandaluri, dependenţă de alcool şi o homosexualitate afişată. „Doamna cu poncho roşu”, care a cunoscut gloria mondială în anii \'60 - \'70, a fost o reprezentantă a cântecului ranchera, un gen popular în vestul Mexicului, practicat în general de bărbaţi. După ce a devenit dependentă de alcool, artista a reuşit să îşi revină şi să aibă din nou succes în anii \'90, graţie unui turneu mondial în timpul căruia a reuşit să umple până la refuz celebrele săli de spectacole Olympia din Paris şi Carnegie Hall din New York, unde a interpretat câteva dintre piesele ei de succes, precum „La Llorona”, „Piensa en mi” şi „El ultimo trago”.

Pe numele ei real Isabel Lizano Vargas, Chavela s-a născut pe 19 aprilie 1919 la San Joaquin de Flores, în Costa Rica, dintr-o mamă casnică şi un tată poliţist. „Când m-am născut, am început să cânt în loc să plâng”, obişnuia să spună artista. A imigrat în Mexic la 17 ani, întrucât nu mai suporta rigorile unei societăţi ultraconservatoare dintr-o ţară mică, la începutul secolului al XX-lea, unde nu putea să îşi dezvolte talentul şi să îşi trăiască homosexualitatea. „Trăiam într-un infern şi eram ca un animal curios”, spunea ea. La fel ca Edith Piaf, cu care o compara regizorul spaniol Pedro Almodovar, Chavela Vargas şi-a început cariera cântând pe străzi. Abia în jurul vârstei de 30 de ani a fost descoperită pe Bulevardul Insurgentes din Ciudad de Mexico de compozitorul Jose Alfredo Jimenez, care a devenit apoi creatorul celor mai cunoscute piese ale ei.

În anii 1940, Chavela Vargas s-a împrietenit cu pictorii mexicani Frida Kahlo şi Diego Rivera, care au şi găzduit-o pentru o vreme în casa lor. A început să aibă succes cu adevărat spre sfârşitul anilor 1950, mai ales la Acapulco, un mare centru al turismului internaţional. Acolo a cântat la una din nunţile actriţei Elizabeth Taylor şi tot acolo a cunoscut-o pe Ava Gardner. Perioada ei cea mai fecundă a început odată cu înregistrarea primului ei disc, în 1961, şi a ţinut până la sfârşitul anilor 1970, când s-a retras de pe scena muzicală pentru 20 de ani. Jurnalista columbiană Marianne Ponsford spune că începând din acel moment, Chavela Vargas a început să se trezească în fiecare zi după ora prânzului şi să bea până după miezul nopţii. Artista mexicană obişnuia chiar să glumească pe această temă, spunând că a reuşit să se menţină în formă, întrucât trupul ei s-a conservat în alcool. „Am petrecut 20 de ani de beţie, iar oamenii m-au uitat”, a adăugat ea într-un interviu. Începând din 1991, Chavela Vargas a renunţat la alcool şi şi-a reluat cariera. În total, a înregistrat peste 80 de discuri în 50 de ani.

Cântăreaţa îşi datorează o bună parte din popularitate apariţiilor sale în mai multe filme de succes. S-a remarcat mai ales în „Frida” în regia lui Julie Taymor din 2002, un film despre viaţa pictoriţei Frida Kahlo. A avut o apariţie şi în „Babel”, o peliculă de Alejandro Gonzalez Inarritu, în 2006 „Viaţa este foarte frumoasă, dar şi moartea e la fel. Am spus adeseori că voi merge la propria mea înmormântare, pentru a râde de mine însămi”, spunea artista mexicană.