Fostul preşedinte sud-coreean şi laureat al Premiului Nobel pentru Pace, Kim Dae-jung, a decedat marţi, la vîrsta de 85 de ani, a anunţat un purtător de cuvînt al spitalului unde fusese internat. Fostul preşedinte, artizan al unei politici de deschidere faţă de Coreea de Nord, a fost internat la spital în luna iulie, din cauză că suferea de pneumonie. Kim Dae-jung, care era căsătorit cu Lee Hee-ho şi avea trei fii, fusese spitalizat la 13 iulie şi respira cu ajutorul aparatelor. Fostul preşedinte sud-coreean (1998-2003) a fost primul preşedinte al Coreei de Sud care s-a deplasat la Phenian, unde a semnat, la 15 iunie 2000, alături de omologul său nord-coreean, Kim Jong-il, o declaraţie comună ce a marcat restabilirea relaţiilor. Datorită politicii sale denumită ”rază de soare”, inspirată de Ostpolitik (politică de apropiere a relaţiilor Republicii Federale Germane cu statele est-europene) a cancelarului german Willy Brandt, el a obţinut, în 2000, Premiul Nobel pentru Pace şi a contribuit la reîntregirea familiilor şi la sporirea cooperării economice între cele două Corei.

Născut în 1924, într-o familie săracă dintr-o insulă situată în largul coastei de sud-vest a Coreei, el a debutat în politică la începutul anilor \'50, înainte de a fi ales, în 1961, ca membru al Parlamentului. La vîrsta de 45 de ani, a fost învins în cadrul alegerilor prezidenţiale din 1971, la o diferenţă foate mică, de dictatorul militar Park Chung-Hee. Contraspionajul sud-coreean l-a luat ostatic, doi ani mai tîrziu, la Tokyo, unde se refugiase după aplicarea legii marţiale de către preşedintele Park. Transportat în Coreea de Sud, el a fost încarcerat sau arestat la domiciliu pînă la asasinarea lui Park, în 1979. Puterea este luată de un regim militar, condus de generalul Chun Doo-Hwan, care l-a reţinut pe Kim, înainte de a-l condamna la moarte, sub acuzaţia de revoltă. Pe fondul presiunii internaţionale, acesta a fost eliberat după ce a stat doi ani şi jumătate la închisoare şi s-a exilat în SUA. În 1985, el a revenit în ţara sa, unde a condus manifestaţiile pro-democratice prin care Guvernul a fost obligat să adopte reforme şi să organizeze alegeri prezidenţiale directe. El le-a cîştigat în 1998 şi a demarat o politică de deschidere faţă de Coreea de Nord.