Scriitorul portughez Jose Saramago, deţinător al unui Premiu Nobel pentru Literatură, a încetat din viaţă vineri, în locuinţa sa din Lanzarote, în Insulele Canare, la vârsta de 87 de ani. Scriitorul se afla în reşedinţa sa, alături de soţia sa, traducătoarea Pilar del Río. Reprezentanţi ai familiei Saramago spun că scriitorul avusese o noapte liniştită. După ce a luat micul dejun şi a stat de vorbă cu soţia sa, a început să se simtă rău şi, la scurt timp după aceea, a murit.

În ultimii ani, José Saramago a fost spitalizat de mai multe ori într-o clinică din apropierea locuinţei sale de pe insula Lanzarote. În ianuarie 2008, soţia scriitorului, Pilar del Rio, spunea că José Saramago face fizioterapie şi exerciţii de recuperare a masei musculare, din cauză că acesta a petrecut mult timp fără să facă mişcare. Pilar del Rio a amintit faptul că Saramago a călătorit prin lume cu o pneumonie care nu a fost diagnosticată la timp şi care s-a agravat mai târziu, motivând astfel spitalizarea lui Saramago, în decembrie 2007.

Jose Saramago s-a născut la 16 noiembrie 1922 la Azinhaga, într-o familie modestă. Destinul său publicistic a avut o traiectorie spactaculoasă, culminând cu decernarea Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1998. După debutul din 1947 cu un roman ulterior renegat de scriitor, urmat de o tăcere de aproape două decenii, Joe Saramago a publicat volume de poeme, cronici literare şi politice, nuvele, piese de teatru, nenumărate traduceri, revenind la roman abia în 1977, cu “Manual de pictură şi caligrafie”. “Ridicat de la pământ” îi aduce recunoaşterea în spaţiul lusitan în 1980 şi impune fraza şi punctuaţia care vor constitui de acum înainte marca inconfundabilă a stilului său. Celebritatea internaţională o dobândeşte cu “Memorialul mânăstirii” în 1982, care, alături de “Anul morţii lui Ricardo Reis” din 1984 şi “Istoria asediului Lisabonei” din 1989, formează seria narativă cu tematică istorică, scriitorul acordând o atenţie specială originii şi identităţii portugheze.

În 1991 publică “Evanghelia după Isus Cristos”, cel mai polemic roman al său. O cotitură în universul tematic romanesc al lui Jose Saramago o constituie seria de ficţiuni alegorice începută cu “Pluta de piatră” din 1986, urmată de “Eseu despre orbire” în 1995, “Toate numele” din 1997, “Peştera” din 2000, “Omul duplicat” din 2002, “Eseu despre luciditate” din 2004 şi “Intermitenţele morţii” din 2005. În România, mare parte dintre volumele sale au fost publicate de Editura Polirom.