DOAMNA DE FIER Fostul premier britanic Margaret Thatcher a încetat din viaţă, ieri, la vârsta de 87 de ani, din cauza unui atac cerebral. ”Cu mare tristeţe, Mark şi Carol Thatcher anunţă că mama lor, baroneasa Thatcher, a murit liniştit, ca urmare a atacului cerebral suferit în cursul acestei dimineţi”, a fost anunţul sec al purtătorului de cuvânt al familiei Lordului Bell. Imediat, Guvernul britanic a anunţat organizarea de funeralii cu onoruri militare. Însă, potrivit dorinţelor familiei, ceremoniile nu vor fi funeralii de stat în întregime, ci vor avea şi o parte privată. Funeraliile vor avea loc la Catedrala St. Paul din Londra, dar deocamdată data nu a fost precizată. Cu siguranţă, vor fi invitate diferite persoane şi grupuri care au avut legătură cu Lady Thatcher. Pentru pregătirea funeraliilor, premierul David Cameron şi-a scurtat turneul european şi a revenit la Londra, anulând vizita programată în Franţa. La rândul său, regina Elisabeta a II-a şi-a exprimat regretul şi a trimis un mesaj privat familiei.

Baroneasa Thatcher, născută Margaret Hilda Roberts, a devenit deputat conservator în circumscripţia Finchley din Londra, în 1959 şi s-a retras din Camera Comunelor tocmai în 1992. A deţinut funcţia de ministru al Educaţiei şi a candidat împotriva premierului Edward Heath pentru postul de lider al Partidului Conservator, în 1975. A câştigat alegerile generale în 1979, 1983 şi 1987 ceea ce i-a asigurat conducerea Executivului de la Londra între anii 1979 şi 1990, fiind cel mai longeviv premier britanic de la începutul secolului al XIX-lea şi până atunci. În ultimii ani a trăit retrasă şi nu a mai fost văzută în public, fiind diagnosticată cu Alzheimer.

CONVINGERI FERME Supranumită “Doamna de Fier”, Margaret Thatcher a fost prima femeie care a ocupat funcţia de prim-ministru şi a remodelat Marea Britanie cu un liberalism economic intransigent, care a restabilit prestigiul internaţional al ţării sale. Privirea sa pătrunzătoare simboliza o tărie de caracter remarcabilă. Cea mai bună descriere a fost făcută chiar de ea însăşi: “Eu sunt în favoarea consensului. Consensul asupra a ceea ce vreau eu să fac”. Acest refuz al compromisului în serviciul unor principii profund ancorate - conservatorism social, liberalism economic, ideea grandorii ţării sale - nu s-a dezminţit nicio clipă în cei 11 ani de guvernare, între 1979-1990. Aceste convingeri s-au născut din educaţia strictă primită de la un tată preot metodist. Pragul de trei milioane de şomeri a fost depăşit cu voinţă de fier, iar grevele minerilor de la începutul anilor \'80 s-au lovit de intransigenţa sa. A încercat să restabilească prestigiul fostului imperiu. Recucerirea insulelor Malvine (Falkland) în 1982 a contribuit la acest lucru. Foarte apropiată de Ronald Reagan şi Mihail Gorbaciov, alături de Papa Ioan Paul al ll-lea, a contribuit la încheierea Războiului Rece.

O VIAŢĂ ÎN SLUJBA CETĂŢEANULUI Devenită avocat după căsătorie, în 1951, li s-a alăturat conservatorilor, iar în 1959 a intrat în Camera Comunelor, ca deputat de Finchley. Între 1970 şi 1974 a fost ministru al Educaţiei. În 1975, Margaret Thatcher a preluat conducerea Partidului Conservator şi patru ani mai târziu i-a învins pe laburişti. S-a remarcat cu guvernare-record pentru secolul XX, dar caracterul său implacabil s-a întors împotriva ei. Respingerea unui impozit local pe care nu a reuşit să îl impună a adus sfârşitul guvernării sale. Contestată în cadrul propriului partid, a demisionat cu lacrimi în ochi, în noiembrie 1990.

Margaret Thatcher s-a retras în cartierul londonez Belgravia, pentru a-şi scrie memoriile şi a plecat definitiv de pe scena politică în 2002, din motive de sănătate. În iunie 2003, decesul soţului său, Denis, a afectat-o profund, precum şi, mai târziu, problemele judiciare ale fiului său Mark. În decembrie 2005, la două luni după aniversarea a 80 de ani într-un hotel din Londra, în prezenţa reginei Elisabeta a II-a, a fost spitalizată. Fiica sa, Carol Thatcher, va dezvălui în 2008 că mama sa suferă de demenţă senilă, uitând adeseori că soţul ei este mort. De atunci, ea a trăit izolată, nu a mai participat la recepţiile organizate la Downing Street de premierul David Cameron cu ocazia aniversării sale de 85 de ani în 2010 sau la celebrarea Jubileului de Diamant al reginei în 2012. Spitalizată în timpul sărbătorilor de iarnă din 2012, a fost operată din cauza unor noduli la vezica urinară şi se afla de atunci în convalescenţă.

RECORD DE LONGEVITATE Destinul său incredibil este greu de redat în ordine cronologică. A fost, cu siguranţă, una dintre cele mai inspirante figuri politice din lume şi a dat tonul accederii femeilor în funcţii importante în stat. Voinţa sa proverbială a făcut posibilă o carieră politică fără precedent. Dar până atunci, totul a pornit cu o bursă pentru a studia chimia la Colegiul Somerville al Universităţii din Oxford, unde mai târziu a obţinut licenţa şi master-ul. La începutul anilor \'50 a început să studieze Dreptul. În 1946, la Oxford era preşedinta Asociaţiei Studenţilor Conservatori. Margaret Thatcher a lucrat în industria chimică, în perioada l947-1951. În 1954, ca juristă, se specializează în legislaţia impozitelor. Puţini şi-ar imagina că abia după două tentative nereuşite, în 1950 şi 1951, a fost ca parlamentar, în 1959, în circumscripţia electorală Finchley din nordul Londrei.

În octombrie 1961, a intrat în Guvernul conservator Macmillan, ca secretar parlamentar în Ministerul Pensiilor şi Asigurărilor Sociale, păstrând această funcţie până la victoria în alegeri a laburiştilor, în octombrie 1964. În perioada l964-1970, când conservatorii s-au aflat în opoziţie, Margaret Thatcher a fost purtătorul de cuvânt a partidului. După victoria conservatorilor în alegeri, la 23 iunie 1970, i se încredinţează în Guvernul Heath conducerea Ministerului Învăţământului şi Ştiinţei. În această funcţie, Margaret Thatcher a accelerat dezvoltarea învăţământului general. După alegerile parlamentare din februarie 1974, Margaret Thatcher este din nou membru al Guvernului, iar apoi, purtător de cuvânt al partidului său.

La 11 februarie 1975, Margaret Thatcher preia conducerea opoziţiei conservatoare şi, în aceeaşi lună, devine şefa Partidului Conservator. Din cauza grevei declanşate la 28 martie 1979, Guvernul laburist al lui Callaghan este nevoit să se retragă, iar în urma noilor alegeri, desfăşurate în luna mai 1979, conservatorii obţin majoritatea absolută în Camera Inferioară. Margaret Thatcher devine prima femeie prim-ministru în Marea Britanie.

O POLITICĂ INTRANSIGENTĂ Margaret Thatcher a scapat nevătămată din atentatul revendicat de IRA la 11 octombrie 1984. Intransigenţa şi inflexibilitatea sa se manifestă şi în planul politicii externe, în 1986 sprijină SUA în atacul asupra Libiei şi, în ciuda presiunilor crescânde din partea Commonwealth-ului şi a statelor membre, îşi menţine poziţia de a se opune sancţiunilor împotriva Africii de Sud. Vizita sa la Moscova din martie 1987 este apreciată de presa britanică drept un triumf personal al premierului. Ca partizană a status quo-ului se opune, de asemenea, transformărilor dramatice în Blocul răsăritean, precum şi reunificării Germaniei. Referitor la criza din Golf, declanşată în august 1990, a considerat că Alianţa Nord-Atlantică ar fi trebuit să fie pregătită să apere sursele de aprovizionare situate în afara zonelor prevăzute în acord.

În iunie 1992 a primit titlul nobiliar de lady. Dintre volumele sale amintim: “In Defence of Freedom” din 1986, “The Revival of Britain”, “Speeches on Home and European Affairs 1975-1988” din 1989. În iulie 2011, a fost votată, în cadrul unui sondaj realizat de compania de cercetare a opiniei publice Ipsos MORI, drept cel mai competent premier al Marii Britanii din ultimii 30 de ani.