România a mai pierdut un intelectual! Vestea morţii lui a căzut ca un trăsnet, fiind găsit fără suflare în propria locuinţă. Poetul şi traducătorul Radu Cârneci a fost găsit mort, în locuinţa lui, din Bucureşti. Cârneci avea 89 de ani, fiind considerat unul dintre cei mai mari scriitori contemporani. A avut o activitate de peste 60 de ani şi a fost considerat unul dintre cei mai profunzi creatori de poezie de dragoste din literatura română, scrie cancan.ro.

S-a născut în urmă cu 89 de ani, în zodia Vărsătorului şi sub semnul Iubirii. Poetul Radu Cârneci a fost unul dintre cei mai profunzi creatori de poezie de dragoste din literatura română. Ne-a bucurat sufletul cu “Heraldica Iubirii”, “Cântarea Cântărilor” şi “Clipa eternă”.

SCRIERI

Orgă şi iarbă, 1966; Umbra femeii (sonete), 1968; Centaur îndrăgostit, 1969; Grădina în formă de vis (noi sonete de iubire), 1970; Cântând dintr-un arbore, 1971; Oracol deschis, 1971; Cântarea cântărilor (parafrază modernă la celebrul text omonim, din Vechiul Testament, atribuit regelui Solomon), 1973; Banchetul, 1973; Temerile lui Orfeu, 1978; Un spaţiu de dor (col. „Cele mai frumoase poezii”), 1980; Sonete (de iubire şi moarte), 1983; Clipa eternă (col. „Poeţi români contemporani”), 1988; Scrisorile către Dorador (text român-francez), 1997; Heraldica iubirii (col. „Biblioteca pentru toţi”), 1999; Scrieri (ediţie în trei volume, îngrijită de autor, selecţie din întreaga-i operă: I – Arborele memoriei; II – Heraldica iubirii; III – Clipa eternă), 2004. Din traduceri, notăm (numai pe cele editate în volume): Léopold Sédar Senghor (Senegal): Jertfe negre, 1969; Srečko Kosovel (Slovenia): Extazul morţii, 1975; Kahlil Gibran (Liban): Profetul şi Grădina Profetului, 1983; Charles Baudelaire (Franţa): Florile răului „Les fleurs du mal” (prima integrală lirică Baudelaire în limba română, înfăptuită de un singur traducător), 1991; Jacques Chessex (Elveţia): Elegiile lui Yorik, 1995; Mousse Boulanger (Elveţia): Inimă de aur, 1998; Delmira Agustini (Uruguai): Dulci elegii, 2002.

ANTOLOGII

Sonete – Shakespeare-Voiculescu, 1996; Arborele neuitării (cuprinzând poeţi de limbă română din Israel), 1997; Mioriţa – în şapte limbi (română, franceză, spaniolă, italiană, engleză, germană, rusă), 1997; Poezia Pădurii române (patru volume; I – poezie populară de inspiraţie silvestră; II – clasicii; III – modernii; IV – contemporanii), 2001; Cinegetica (trei volume de texte din literatura universală şi română), 2003; Antologia Cântarea Cântărilor (cuprinzând 16 variante în limba română, de la cea din Biblia lui Şerban, 1688 şi până în 2008), 2009; Antologia sonetului românesc (trei volume), 2009.

UN CREZ ȘI O STEA

"Da, mi-a izbutit o viaţă plină de întâmplări şi chiar de evenimente care mi-au determinat destinul – uneori spectaculos. Steaua mea – din Vărsător – m-a zidit, m-a protejat, m-a împodobit cu fapte ale binelui şi frumosului", spunea Radu Cârneci.

Citește și:

Florentin Popescu şi invitaţii săi, la ceasul amintirii în “Fotoliul de onoare“