În ciuda previziunilor sumbre privind situaţia politică din această ţară, care era condusă de o juntă militară, FIFA a decis să atribuie Argentinei organizarea ediţiei din 1978. România a ratat iarăşi calificarea la turneul final, chiar dacă echipa lui Ştefan Kovacs a debutat tare contra Spaniei (1-0 la Bucureşti) şi Iugoslaviei (2-0 la Zagreb). Din păcate, visul s-a spulberat după 0-2 la Madrid şi un incredibil 4-6 cu "plavii" în Ghencea. Argentina era pregătită să răzbune toate frustrările trăite la ediţiile trecute. Victoriile cu Ungaria (2-1) şi Franţa (2-1) au scos oamenii în stradă, făcîndu-i pe amfitrioni să viseze deja la Cupa Mondială: "Aaar-heeen-ti-na campeon!" Echipa lui Cesar Luis Menotti a pierdut apoi în faţa Italiei (0-1) şi a fost acuzată că nu şi-a apărat corect şansele pentru a evita un culoar cu Olanda. Simple supoziţii... Şi totuşi, peste cîteva zile, Argentina făcea pasul spre finală în urma unui incredibil 6-0 cu Peru (care defilase în grupă: 3-1 cu Scoţia, 0-0 cu Olanda, 4-1 cu Iran), pentru a depăşi la golaveraj Brazilia! O pată în istoria Mondialelor, aranjamentul fiind recunoscut după ani de peruanul Oblitas, unul dintre "eroii" meciului. Cazul de dopaj al scoţianului Willie Johnston părea o mică şotie pe lîngă ce se întîmplase la Rosario. Calificată greu în grupa semifinală, Olanda redevenea echipa de temut care impresionase în 1974. Chiar şi fără Cruyff, antrenorul austriac Ernst Happel a făcut din "portocala mecanică" o super-echipă, care a disputat a doua finală consecutivă. Cu "gheata de aur" Hans Krankl, Austria a reuşit o revanşă istorică asupra RFG, învingînd-o după 48 de ani! Şocul despărţirii de Beckenbauer şi Müller a fost resimţit de echipa lui Schön, care a ratat "careul de aşi". În finala mică, Brazilia a întors spectaculos contra Italiei, de la 0-1 (Causio, min.39) la 2-1 (Nelinho, min.64, şi Dirceu, min.71).

Finala s-a jucat la 25 iunie, pe stadionul "River Plate" din Buenos Aires. Arbitrul italian Gonella a condus echipele - Argentina: Fillol - Olguin, L.Galvan, Passarella (cpt), Tarantini - Ardiles (66 Larosa), Kempes, Gallego - Bertoni, Luque, Ortiz (75 Houseman); Olanda: Jonbloed - Brandts, Jansen (73 Suurbier), Krol, Poortvliet - Haan, Neeskens, Willy van den Kerkhof - Rene van den Kerkhof, Rep (59 Naninga), Rensenbrink. Au marcat: Kempes 38, 103, Bertoni 115/ Naninga 83. În ultimul minut, înaintea prelungirilor, Rensenbrink a ratat şansa victoriei batave, şutînd în bară! Olandezii au fost supuşi la un război psihologic insuportabil, începînd cu noaptea dinaintea finalei, cînd, în faţa hotelului, un vacarm de nedescris le-a afectat odihna. Ziarul "La Nacion" titra în zorii zilei: "Vamos a tomar la naranja!" ("Mergem să stoarcem portocala!"), prefigurînd vulcanul de pe "River Plate", cu ireala ploaie de papelitos lansată de cei 80.000 de spectatori. A fost Mondialul lui Mario Alberto Kempes, golgeterul turneului, cu şase goluri, vedeta incontestabilă a turneului aducînd triumful Argentinei cu o nouă bijuterie tehnică, în prelungiri.