Implicarea “apoliticului” preşedinte în campania electorală a partiduleţului pe care l-a înfiinţat pentru apropiaţii lui, precum şi refuzul premierului de a semna decretele prin care anumite persoane de la Institutul Cultural Român (ICR) urmau să fie decorate au ajuns pe masa Curţii Constituţionale a României (CCR). Prima sesizare a pornit de la încăpăţânarea lui Băsescu de a nu înţelege că purtarea unui tricou cu însemnele unei formaţiuni politice, fie ea şi minusculă, înseamnă campanie electorală pe cârca legii fundamentale, care prevede foarte clar că preşedintele ţării trebuie să fie apolitic. Practic, agentul electoral Băsescu nu a înţeles că legea fundamentală a ţării nu este nici cod vestimentar, nici cod de conduită, iar conduita şi ţinutele vestimentare şi le stabileşte fiecare preşedinte în parte doar respectând demnitatea funcţiei, atât legal, cât şi moral. Pentru Elena Udrea, cea care „are calităţi morale” (gen Mercedes, casă şi terenuri), agentul electoral Băsescu a ales să încalce şi Constituţia. O slăbiciune ce costă. Verdictul judecătorilor a iscat multe discuţii chiar înainte de a fi dat, căci preşedintele CCR, Augustin Zegrean, un fost pedelist numit pe funcţie de Băsescu, s-a antepronunţat, acum două săptămâni, prin găsirea unor circumstanţe atenuante şefului statului - purtător de tricouri electorale. Premierul Victor Ponta a apreciat că, oricum, nu se aşteaptă ca Băsescu să devină, în ultimele luni de mandat, un preşedinte serios şi că sensul sesizării la CCR a fost acela de a fi stabilite nişte reguli clare în domeniu. Dincolo de toate aceste argumente, CCR a respins, aseară târziu, sesizarea, deschizând o portiţă politică extrem de periculoasă - utilizarea celei mai înalte funcţii din stat în scopuri de campanie electorală.

A doua sesizare, respinsă şi ea de CCR aseară, cum era şi firesc, logic, normal şi de bun simţ, are legătură cu acele decoraţii oferite de „fermierul” de la Cotroceni anumitor persoane care au condus ICR în perioada în care această instituţie poza într-un soi de agent electoral pentru el. Premierul Ponta a spus un „Nu” categoric, căci nu putea contrasemna pentru decorarea „unor indivizi care au gestionat greşit sau au deturnat bani publici“, iar unii dintre ei „au avut deseori opinii antiromâneşti sau chiar fasciste“. El i-a transmis lui Băsescu că, dacă doreşte să îi decoreze, o poate face, dar nu cu semnătura sa. Printre persoanele care urmau să primească distincţiile se aflau Mircea Mihăieş şi Horia-Roman Patapievici, două persoane controversate, care au stârnit multe discuţii. „Poporul român nu a vorbit direct în istorie, iar când a început să vorbească (votul universal şi egal), a început să spună numai prostii. Cred cu convingere că garanţia progresului în România este votul cenzitar: România va evolua numai în măsura în care poporul, misera plebs, nu va avea acces direct la decizie”. Asta scria Patapievici în volumul “Politice”, publicat de Editura Humanitas în 1996. Dacă atunci Patapievici propunea limitarea dreptului de vot în funcţie de avere, aproape zece ani mai târziu, Mihăieş scria un text intitulat „Matusalem votează”. Din respectivul text rezulta (cu toate că autorul nu o spunea explicit) că, în continuitate cu spiritul patapievician al dreptei intelectuale româneşti, Mihăieş era de părere că progresul ţării depindea de restricţionarea dreptului de vot în funcţie de vârstă. Între timp, fără prea mari mustrări de conştiinţă, Patapievici a putut să promoveze bine-mersi pe banii statului cultura poporului pe care el însuşi îl definise, în mai sus menţionatul volum, în termeni scatologici. Nu ştim dacă Mihăieş este fascist, însă atât el, cât şi Patapievici sunt cu siguranţă exponenţii unei gândiri lipsite de orice dimensiune socială. În plus, s-au scris nenumărate articole în care au fost demascate cheltuielile aberante pentru promovarea „ţuţerilor” lui Băsescu, atât din rândul scriitorilor de casă, cât şi al ziariştilor români şi străini care trebuiau să-l slugărească. Ciudat este că Băsescu a uitat toate injuriile şi bălăcărelile adresate lui de către Mihăieş, adunate în cartea „Masca de fiere”, însă probabil că are alte merite absconse pe care nu le-am descoperit noi. La închiderea ediţiei, încă nu se luase o decizie cu privire la această a doua sesizare. Vom reveni cu amănunte în ediţiile viitoare.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 29/2000, „Decoraţiile sunt conferite cetăţenilor români pentru serviciile excepţionale aduse statului şi poporului român, pentru acte de eroism săvârşite în serviciul militar şi pentru merite deosebite în activitate”, iar conform art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 11/1998, „Se reinstituie Ordinul naţional „Steaua României“, cel mai înalt ordin românesc, pentru a recompensa serviciile excepţionale, civile şi militare aduse statului şi poporului român". Acestea fiind spuse, suntem curioşi care sunt meritele excepţionale ale membrilor ICR propuşi a fi recompensaţi cu astfel de distincţii.