Studenţii înscrişi în perioada 2005 - 2008, la programele de învăţământ la distanţă (ID) şi învăţământ cu frecvenţă redusă (IFR) neacreditate de la Universitatea „Spiru Haret” (USH), au obţinut o diplomă pe care o pot duce liniştiţi la un centru de reciclare a hârtiei, aceasta nefiind recunoscută de Ministerul Educaţiei. Pentru ca cei patru ani de studiu să fie recunoscuţi şi să nu fie doar timp irosit de pomană, absolvenţii haretişti au o singură soluţie, să dea în judecată atât USH cât şi Ministerul Educaţiei. Până în prezent, sute de absolvenţi au apelat la instanţă pentru a le fi recunoscute diplomele, cele două instituţii pierzând un număr însemnat de procese. Judecătorii au dat câştig de cauză reclamanţilor în condiţiile în care aceştia au un contract de studii în care se precizează că universitatea are facilităţile acreditate, iar Ministerul Educaţiei nu a informat corect absolvenţii privind facultăţile neacreditate. În urma proceselor, în majoritatea cazurilor, instituţiile au fost obligate să recunoască studiile haretiştilor. „Oamenii nu au fost bine informaţi în legătură cu acreditarea facultăţii absolvite. Studentul este la început de drum şi universitatea are datoria să ofere toate informaţiile privind acreditările specializărilor oferite”, explică avocaţii. De asemenea, potrivit specialiştilor, nici Ministerul Educaţiei nu a luat măsurile necesare stopării înscrierilor la facultăţile şi specializările neacreditate. „Studenţii nu sunt vinovaţi pentru lipsa de responsabilitate a ambelor instituţii”, susţin apărătorii haretiştilor. Costurile diferă în funcţie de modul în care se organizează reclamanţii (proces individual sau colectiv, aceştia având posibilitatea de a deschide un proces colectiv).