Acasă la Paavo Nurmi (ediţia a XV-a, Helsinki, 1952)

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...
Istoria Jocurilor Olimpice (XVIII)

Acasă la Paavo Nurmi (ediţia a XV-a, Helsinki, 1952)

Sport 23 Iulie 2008 / 00:00 677 accesări

Nominalizată pentru ediţia din 1940, capitala finlandeză devine oraş olimpic doar peste 12 ani, cînd a primit 4.955 sportivi (519 femei) din 69 de ţări (printre care, în premieră, Israel şi URSS). Două mari vedete ale sportului finlandez, multiplii campioni olimpici Paavo Nurmi şi Hannes Kohlemainen, au fost protagoniştii aprinderii flăcării olimpice. “Războiul rece” începe să-şi arate efectele: sovieticii refuză să stea în acelaşi sat olimpic (au fost trei!) cu nord-americanii, iar la baschet şi 3.000 m obstacole, între reprezentanţii celor două super-puteri izbucnesc incidente!

Daneza Lis Hartel este prima femeie care participă alături de bărbaţi în probele de dresaj-călărie, obţinînd medalia de argint! Discobola Nina Romaşkova (ulterior, Ponomariova) a adus sportului din URSS primul titlu olimpic. După ce învinsese, la Londra, la categoria mijlocie, boxerul ungur Laszlo Papp “recidivează” la Helsinki, dar la categoria mijlocie uşoară. Cele mai multe medalii au fost adjudecate de gimnastul sovietic Victor Ciukarin (patru de aur şi două de argint), dar adevăratul erou al întrecerilor a fost cehul Emil Zatopek! Deja campion olimpic la Londra (10.000 m), “omul-locomotivă” este singurul care a repetat performanţele eroilor antici, cîştigînd toate cele trei probe de fond: 5.000 m, 10.000 m şi maratonul!

Olimpiada finlandeză a consemnat şi primul mare succes românesc: titlul cîştigat de trăgătorul Iosif Sîrbu! În proba de armă liberă, calibru redus, 40 focuri, poziţia culcat, Sîrbu a obţinut rezultatul absolut: 400 de puncte, din 400 posibile, record mondial şi olimpic! Din păcate, destinul său a fost dramatic: afectat de pierderea progresivă a vederii, s-a sinucis pe 6 septembrie 1964, la 39 de ani (se născuse pe 21 septembrie 1925), dar nu înainte de a obţine un excelent loc V la Melbourne (1956) şi un incredibil, pentru starea sa de sănătate, loc XII la Roma (1960), după ce, printr-un sistem de el inventat, reuşise să mai vadă, cît de cît, ţintele! Cu alte două medalii de bronz (Gh. Lichiardopol - tir şi Gh. Fiat - box) şi alta de argint (pugilistul Vasile Tiţă, învins în finală de faimosul Floyd Patterson, viitor campion mondial profesionist!), România s-a clasat pe locul 23, într-o ierarhie dominată de SUA şi URSS.

Taguri articol


12