"A fost sau n-a fost", lung-metrajul de debut al regizorului Corneliu Porumboiu, a fost încununat cu o serie de premii importante, între care Camera d'Or, acordat de un juriu prezidat de fraţii Dardenne şi Label Europa Cinemas la Cannes, Trofeul Transilvania în cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania, Lebăda de Aur pentru cel mai bun film şi cel mai bun scenariu la Festivalul de la Copenhaga sau Premiul Publicului la cea de-a 47-a ediţie a Festivalului de Film de la Salonic. Primul lung-metraj al lui Corneliu Porumboiu şi-a mai adjudecat şi Premiul Publicului şi premiul colectiv de interpretare pentru cei trei actori principali, la Festivalul de Film de la Siena, înmînate regizorului român de către Carlo Verdone, unul din cei mai populari actori italieni. Atît presa franceză, cît şi cea italiană au dedicat mai multe articole elogioase filmului. Din păcate, în faţa audienţei autohtone, "A fost sau n-a fost" nu a reuşit să obţină încasări importante. De altfel, deşi oferta de filme româneşti în 2006 a fost variată, de la filme de autor premiate la festivaluri internaţionale la comedii şi poveşti de dragoste cu vedete de televiziune, cele 12 premiere au cumulat, pînă la sfîrşitul anului, cel mult tot atîţia spectatori cît a avut un singur film, "Filantropica”, în anul 2002.

Numărul de spectatori din cinematografele din România a scăzut constant din 2002 pînă în 2005, ajungînd de la un total de 5,3 milioane la 2,8 milioane. Au fost mai puţini spectatori la filmele străine, dar şi la cele româneşti. Astfel, în timp ce, în 2002, "Garcea şi oltenii” a reuşit să strîngă aproape 290.000 de români la cinema, "Filantropica” lui Nae Caranfil - 113.000. În 2005, cel mai mare succes a avut "Moartea domnului Lăzărescu” realizat de Cristi Puiu, cu 28.500 de spectatori, conform Anuarului Statistic al Centrului Naţional al Cinematografiei. Pentru 2006, aşteptările au fost mult mai mari datorită ofertei mai diverse. Publicul a putut să aleagă dintre filmele unor regizori tineri, selectate la festivaluri internaţionale "A fost sau n-a fost” de Corneliu Porumboiu, "Hîrtia va fi albastră” de Radu Muntean, "Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii” de Cătălin Mitulescu, "Legături bolnăvicioase” de Tudor Giurgiu sau "Ryna” semnat de Ruxandra Zenide, ori producţii care au adus pe marele ecran vedete de televiziune precum "Lacrimi de iubire” sau "Trei fraţi de belea”, dar şi filme ale unor regizori cu experienţă - "Păcală se întoarce” de Geo Saizescu, "Azucena” de Mircea Mureşan, "Margo” de Ioan Cărmăzan sau "Şi totul era nimic...” de Cristina Nichituş. Încasările mici ale filmului autohton ridică problema disproporţiei dintre rezultatele de box office şi sprijinul financiar dat de Centrul Naţional al Cinematografiei. De exemplu, un film realizat cu un credit de circa 900.000 lei, vinde bilete de 3.245 lei unui număr de 540 de spectatori.

Dacă în 2002 funcţionau 230 de cinematografe, în 2005 erau în funcţiune doar 85. Deschiderea cîtorva cinematografe noi este contrabalansată de faptul că situaţia sălilor din reţeaua RADEF RomâniaFilm nu s-a îmbunătăţit, iar pînă acum, strategia de vînzare a sălilor şi grădinilor de cinema a tot tărăgănat pe la diverse comitete şi secretariate. Nu numai împuţinarea cinematografelor joacă un rol important în lipsa spectatorilor la filmele româneşti şi americane, deopotrivă. Lipsa de încredere în filmele româneşti nu este justificată. De ce românii le consideră proaste din start şi nu le acordă nicio şansă, mai ales că unele dintre acestea realizează în mod paradoxal încasări importante în străinătate, unde mai cîştigă şi premii de popularitate din partea publicului?! Pirateria joacă, la rîndul său, un rol important, deşi este în scădere faţă de anii trecuţi.

Cum speranţa moare ultima, de 2007 se leagă speranţa demarării procesului de vînzare a celor aproximativ trei sute de săli din administrarea RADEF, dintre care două treimi sînt închise sau au destinaţia schimbată. Strategia elaborată de Ministerul Culturii şi Cultelor prevede că vînzarea se va face pe ansambluri formate, de regulă, din trei-cinci active, în scopul refacerii şi construirii de săli multiecran. Cu un număr redus de spectatori însă, cumpărarea unui cinematograf şi deschiderea sa rămîn atractive doar pentru cei cu planuri imobiliare cu bătaie lungă!?