Aproximativ 20 de milioane de locuitori din statele UE, printre care şi România, nu au acces la instalaţii sanitare decente şi se confruntă cu o lipsă de igienă cu grave consecinţe asupra sănătăţii lor, potrivit experţilor reuniţi la Stockholm pentru Săptămîna Internaţională a Apei. “Credem adesea că în Europa nu există decît oameni bogaţi şi că nu avem astfel de probleme. Politicile Bruxelles-ului nu conştientizează amploarea situaţiei”, a explicat Saşa Gabizon, preşedintele organizaţiei Femei în Europa pentru un Viitor Comun.

Ţările din estul Europei, recent integrate în blocul comunitar, sînt cele mai afectate de situaţia prezentată, dar cazuri izolate pot fi identificate şi în Europa Occidentală, în Franţa, Irlanda sau în ţările mediteraneene. În Bulgaria, 42% din populaţie locuieşte în zonele rurale şi doar două procente dintre locuinţe sînt conectate la reţeaua de canalizare. În România, circa zece milioane de persoane trăiesc în locuinţe fără canalizare. În mediul rural, doar 15% dintre locuitori au acces la apă curentă. “În multe din şcoile de la ţară, copii refuză să meargă la toalete pentru că sînt atît de insalubre”, subliniază Diana Iskreva, membru al organizaţiei bulgare Earth Forever. În aceste zone rurale, toaletele se rezumă adesea la o simplă gaură săpată în pămînt care nu este golită şi nici curaţătă. Consecinţele asupra sănătăţii sînt enorme, deoarece excrementele se inflitrează în pămînt şi poluează apa din fîntîni şi cursurile de apă din apropiere. Apa este ulterior utilizată pentru uz casnic de locuitorii din aceste zone neracordate la reţeaua de canalizare. “Această situaţie duce la o serie de boli precum hepatita A sau maladia copilului albastru, provocată de un nivel ridicat de nitraţi din apă”, a adăugat Iskreva. Nivelul autorizat de nitraţi este de 50 de mg pe litru de apă. În anumite zone din România, acest nivel atinge şi 500 de mg pe litru. Subiectul este însă greu de abordat la nivelul autorităţilor locale. “Acesta este un subiect tabu, politicienilor le este ruşine să vorbească despre toalete şi să recunoască gravitatea situaţiei. Deseori, nici măcar nu conştientizează problema”, a adăugat Saşa Gabizon. În unele situaţii, problema nu derivă din lipsa de bani. În următorii cinci ani, UE va aloca 336 de miliarde de euro statelor membre afectate de acest tip de problemă, dintre care 18 miliarde sînt destinate ameliorării condiţiilor sanitare. Potrivit Saşei Gabizon, “cel puţin 480 de milioane de euro vor fi necesare pentru o soluţie imediată”.

În mediul urban, situaţia este vizibil diferită. O directivă adoptată de Bruxelles în 1991 impune oraşelor cu populaţie de peste 100.000 de locuitori să fie în totalitate dotate cu instalaţii sanitare. Liderii locali preferă astfel să investească în infrastructura oraşelor pentru a se conforma directivei. “Corupţia omniprezentă din sînul clasei politice bulgare blochează fondurile care ar trebui să fie alocate locuitorilor săraci din mediul rural”, a subliniat Iskreva. Instalarea de reţele de canalizare în mediul rural nu pare, deci, o prioritate iar organizaţiile depun eforturi pentru a identifica soluţii în aceste zone. Construirea unui sistem de canalizare ar costa 80 de euro pe an pentru fiecare persoană în întreţinere, adică echivalentul a două pensii pentru locuitorii din aceste zone rurale, în majoritate pensionari. Ei preferă astfel să renunţe, a apreciat Diana Eskriva. Organizaţiile au început să instaleze în Bulgaria şi Slovacia “toalete uscate”, un sistem utilizat în mediul rural din statele scandinave care permite evitarea mirosurilor neplăcute şi utilizarea excrementelor ca îngrăşămînt natural pentru agricultură.