Libera exprimare a fost limitată la Antipozi de o cultură a secretelor şi a cenzurii, de legi complicate ale dreptului la informaţie şi manipularea informaţiei de către guverne şi companiile de relaţii publice. Un raport publicat luni, comandat de un mare trust de presă arată că informaţii care altădată erau difuzate în mod curent, acum sînt refuzate, cenzurate sau manipulate pentru a se evita difuzarea lor prin intermediul presei. Studiul a revelat, de asemenea, o cultură a secretului care s-a răspîndit dinspre poliţie şi politicieni către biserici, grupuri comunitare, medii de afaceri şi grupări militare.

Australia era cotată ca fiind a 28-a din cele 169 de state în privinţa libertăţii de expresie, potrivit ultimului clasament efectuat de organizaţia Reporteri fără frontiere cu sediul în Paris, în octombrie. În anul 2002, Australia era situată pe locul 12. Raportul intitulat “Dreptul Australiei de a şti” a descopert 500 de articole de lege şi cel puţin 1.000 de ordine judecătoreşti de restricţionare a rapoartelor presei. Australia dispune de 355 de legi cu prevederi speciale în privinţa secretelor, acoperind nu numai securitatea şi jocurile, ci şi lîna, animalele, alimentele şi grînele.

Legile referitoare la libertatea informaţiei au devenit de neaplicat din cauza unor solicitări de informaţii pentru a căror satisfacere este nevoie de luni, dacă nu chiar ani, se arată în acelaşi document. O solicitare privind documente cu privire la efectele încălzirii globale asupra Marii Bariere a recifului de corali a necesitat 538 de ore pentru luarea deciziei, cu un cost de 11.670 de dolari. O solicitare de acum doi ani cu privire la călătoriile unui politician a fost abandonată în momentul în care unui jurnalist i s-a solicitat suma de 1,23 de milioane de dolari, costul contactării tuturor cunoştinţelor cu care s-a întîlnit politicianul.

Potrivit raportului, noua lege antiterorism din Australia a împiedicat presa să publice detalii cu privire la garanţiile pentru detenţie şi a favorizat detenţia şi interogarea unor jurnalişti despre care se consideră că aveau informaţii cu privire la activităţile teroriste. Documentul arată că este vorba şi despre o protecţie limitată a martorilor şi că funcţionarii publici sînt intimidaţi pentru a preveni scurgerile de informaţii. Raportul arată că apariţia companiilor de relaţii publice, la care apelează atît Guvernul, cît şi companiile pentru a sistematiza informaţia, obstrucţionează de asemenea accesul la informaţie. Raportul solicită o reformă a acestor legi care să acopere deficitul de informaţii din partea Guvernului şi a sistemului juridic.