Norvegienii se folosesc de acoperişul verde de sute de ani pentru a-şi izola perfect locuinţa. Unii au flori amestecate cu iarbă, alţii plantează chiar şi copaci pitici sau arbuşti. Acoperişurile verzi au multe avantaje, cum ar fi faptul că ajută la stabilizarea casei, oferă izolaţie excelentă şi sunt foarte rezistente. Acoperişurile cu verdeaţă din Norvegia au devenit o tradiţie de lungă durată, din Evul Mediu, şi fiind în zonele rurale ale ţării acoperişuri universale până la începutul secolului al al XVlll-lea. Ulterior, ţigla a înlocuit treptat vegetaţia de pe case în cele mai multe zone. De câţiva ani însă, tradiţia autohtonă a fost reînviată, iar beneficiile acoperişurilor verzi au fost reiterate, stimulând interesul constructorilor. Acoperişurile verzi pot economisi în multe feluri energia necesară unei clădiri, fiind excelente în izolarea acesteia. Practic, o casă cu iarbă deasupra va fi întotdeauna mai răcoroasă pe timp de vară şi mai călduroasă iarna. Dacă un acoperiş din bitum poate ajunge foarte uşor în timpul verii până la 80 grade, un strat de sol deasupra şi cu plante care îi ţin umbră asigură o temperatură ce nu depăşeşte valorile aerului de afară.

În România, o iniţiativă oficială de înverzire a acoperişurilor a aparţinut Primăriei din Bucureşti, care a propus un proiect pilot pentru 35 de clădiri din Complexul de Cămine Studenţeşti Regie. Primăria Capitalei a organizat anul trecut o licitaţie pentru realizarea unui studiu care să determine în ce fel poate reduce verdeaţa de pe clădiri poluarea din oraş.