Adevărate ferme au început să apară pe acoperişurile clădirilor din New York, în urma unei iniţiative legislative a municipalităţii, care a autorizat astfel de proiecte ecologice.

Andrew Cote are multe motive de bucurie atunci când urcă pe scara de serviciu a unui imobil din East Village: pe acoperişul clădirii se află unul dintre cei 250 de stupi de care se ocupă acest profesor de literatură japoneză, care este în acelaşi timp şi un fermier urban, aceasta fiind o activitate în plină expansiune în New York. Cote, preşedintele Asociaţiei Apicultorilor din New York, are de ce să fie bucuros. După o interdicţie de 11 ani, în timpul căreia infracţiunea era pasibilă de o amendă de 2.000 de dolari, municipalitatea new-yorkeză a autorizat din nou amplasarea stupilor pe clădirile din oraş, iar apicultorii din New York ies astfel din ”clandestinitate”. ”Într-o perioadă în care primăria vrea să planteze un milion de arbori, albinele noastre vor asigura polenizarea acestora, vor curăţa aerul şi, în plus, vor produce o excelentă miere hipoalergenică, 45 de kilograme pentru fiecare stup în fiecare an”, a explicat Andrew Cote. Acesta a declarat că primeşte tot mai multe cereri de amplasare a unor stupi pe acoperişuri şi va preda un curs, duminică, unui număr de 100 de viitori apicultori. El poate fi văzut vânzându-şi mierea în fiecare zi de vineri, în Tompkins Square, alături mai multe zeci de apicultori care îşi prezintă produsele, de regulă, duminica, în Union Square şi în cartierul Chelsea.

La celălalt capăt al Manhattan-ului, în cartierul Upper East Side, Eli Zabar, patronul băcăniei de lux Vinegar Factory, îşi inspectează zilnic ”câmpul” său de tomate, amenajat pe acoperişul unei foste fabrici de oţet, pe care a achiziţionat-o în 1991. ”Cultiv aici salată verde, smochini, ierburi aromatice, sfeclă, zmeură şi câteva flori”, a declarat cel mai tânăr dintre fraţii Zabar, care au instaurat o adevărată ”dinastie” a cultivatorilor new-yorkezi de origine ucraineană. ”Serele sunt încălzite de la cuptoarele din brutărie şi din patiserie şi în acest fel reciclez o mare parte din căldura care, altfel, s-ar fi pierdut în atmosferă”, a explicat Eli Zabar. ”Aceste sere îmi permit să introduc în băcănie şi în restaurant produse care au crescut fără pesticide, sunt culese atunci când sunt coapte şi care nu au fost transportate în camioane frigorifice. Ele au un gust considerabil mai bun şi preţuri competitive”, a spus acesta. Aproximativ 50% din ceea ce vinde acest comerciant în băcănia sa provine din culturile de pe acoperiş.

Din Manhattan până în Brooklyn, fermele urbane devin tot mai numeroase. Fie că este vorba de plantaţii pe acoperişuri, de grădini comunitare (în număr de 600 la New York) cu dovlecei şi busuioc sau de foste curţi transformate în grădini de zarzavaturi de câţiva patroni de restaurante, acest fenomen ia amploare. Municipalitatea nu a vrut să rămână mai prejos. Planyc 2030, programul lansat cu ocazia Zilei Pământului din 2007 şi care vrea să facă din oraşul New York campionul american în domeniul dezvoltării durabile, prevede înlesniri fiscale pentru promotorii care amenajează astfel de ”acoperişuri verzi”. Departamentul parcurilor din cadrul primăriei experimentează pe Randall Island, la nord-est de Manhattan, 16 tipuri de astfel de sisteme ecologice ce ar putea fi amplasate pe acoperişurile şcolilor, spitalelor şi ale altor instituţii publice. ”Este vorba de o «reîmbrăcare» a terenurilor cu diverse plante verzi, care protejează acoperişurile, izolează termic imobilele, absorb apa de ploaie şi atrag păsări, fluturi şi albine. Graţie lor, am văzut chiar şi un şoim cu coadă roşie într-o astfel de grădină”, a declarat, la rândul său, John Robilotti, arhitect peisagist şi coordonatorul acestui proiect municipal.