Statele membre ONU au ajuns la un acord în privinţa măsurilor pentru contracararea încălzirii climei, cu ocazia summitului desfăşurat la Lima (Peru). Din cauza disensiunilor, summitul pe tema climei, la care au participat reprezentanţii a 194 de ţări, a fost prelungit cu două zile. Documentul final prevede necesitatea unui acord ambiţios în anul 2015, care să reflecte responsabilităţile diferenţiate şi capacităţile fiecărei ţări, oferirea de asistenţă de către ţările dezvoltate statelor în curs de dezvoltare şi reevaluarea măsurilor de combatere a încălzirii climei, în noiembrie 2015. ”Declaraţia adoptată la finalul reuniunii este foarte slabă”, a reacţionat Sam Smith, un reprezentant al organizaţiei ecologice WWF.

Acordul încheiat la Lima cu prilejul celei de-a XX-a Conferințe a Părților (COP20), a Convenției-Cadru a Națiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice, pune bazele viitorului pact multilateral, ce urmează a fi încheiat la sfârșitul lui 2015, la Paris. Toate țările trebuie să prezinte Națiunilor Unite, înainte de 1 octombrie 2015, angajamente cuantificabile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, într-un mod clar și transparent. Formatul contribuțiilor vizează în mod concret anul de referință, perioada de angajament, planul de acțiune, sectoarele avute în vedere și metodologia aleasă. Angajamentele ar trebui să permită o reduce globală a emisiilor de gaze de la 40% la 70% până în 2050, o măsură absolut necesară pentru a putea limita creșterea temperaturii globale cu 2°C față de epoca preindustrială. La reuniunea de la Lima au participat 10.300 de delegați din 194 de țări.

După prezentarea angajamentelor, ONU va analiza impactul global al acestor contribuții naționale, pentru a stabili dacă sunt suficiente pentru ca temperatura planetei să nu crească mai mult de 2 grade. Conferința de la Lima a lăsat deschisă însă formula juridică pe care o va avea viitorul acord, propunând trei opțiuni: protocol, instrument legal sau rezultat convenit. Conferința nu a clarificat nici ce va face ONU dacă, după ce va contabiliza angajamentele pe care i le vor prezenta statele, va constata că sunt insuficiente.

După Conferința de la Lima, mai multe reuniuni vor jalona, în 2015, negocierile în vederea încheierii unui acord multilateral. Între 8 și 13 februarie, țările se vor reîntâlni la Geneva pentru a relua discuțiile asupra documentului de lucru privind viitorul acord. Înainte de 31 martie, ”țările care sunt în măsură să o facă” trebuie să-și anunțe angajamentul, numit contribuție națională, pentru limitarea emisiilor lor de gaze cu efect de seră. 31 mai este data-limită pentru ca un proiect de text oficial să fie supus celor 195 de țări membre ale Convenției ONU asupra climei. Între 3 și 14 iunie va avea loc reuniunea intermediară anuală, la Bonn, unde se va face bilanțul și vor continua negocierile asupra viitorului acord. În semestrul al doilea va avea loc o ultimă sesiune de negocieri intermediare pentru pregătirea acordului de la Paris. Pe 1 noiembrie, Secretariatul Convenției ONU asupra climei trebuie să aibă pregătită o sinteză privind ansamblul angajamentelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, pentru a măsura efortul global în acest sens. Între 30 noiembrie și 11 decembrie va avea loc Conferința de la Paris.

UE a salutat, ieri, acordul de la Lima, considerându-l ”un pas înainte către un acord global în lupta împotriva încălzirii climei”. Acordul a fost obținut cu multe emoții. Conferința ONU asupra schimbărilor climatice (COP20) a fost prelungită vineri cu 30 de ore, din cauza divergențelor dintre țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare, marile state emergente solicitând celor bogate să-și asume eforturi suplimentare, având în vedere răspunderea lor istorică în privința schimbărilor climatice. Unul dintre obiectivele reuniunii de la Lima a fost să se ajungă la un acord privind angajamentele sau contribuțiile naționale pe care țările și le vor asuma în 2015 pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. Țările sunt invitate să includă în angajamentele lor modul în care vor contribui la finanțarea adaptării la secetă, creșterea nivelului apei mărilor și oceanelor sau pierderea culturilor în urma schimbărilor climatice, formulă adoptată pentru a liniști țările în curs de dezvoltare care refuzau să semneze ceva ce nu s-ar fi referit la adaptare.