CE-AR TREBUI SĂ FACEM România nu are nevoie şi nici nu trebuie să mai semneze un nou acord cu Fondul Monetar Internaţional (FMI) - iată concluzia raportului anual de analiză şi prognoză „România 2013” al Societăţii Academice din România (SAR). „Dintr-un anumit punct de vedere, un nou acord chiar dăunează. Fără reformă, banii nu vor fi folosiţi decât pentru adâncirea dezechilibrelor macroeconomice. În plus, deficitul de cont curent este la un nivel care poate fi finanţat de Banca Naţională din rezervele proprii, iar decizia Băncii Centrale Europene de a finanţa statele cu datorii publice din zona euro reduce riscul unei noi crize de finanţare”, se arată în raportul SAR. Academicienii spun că este necesar un program foarte clar de adoptare a monedei unice la o dată specificată, care să fie aprobat de toată clasa politică: „Programul impune un anumit set de reforme (inflaţie, datorie publică, deficit, piaţă secundară de obligaţiuni funcţională etc). Doar îndeplinirea obiectivelor nominale din Tratatul de la Maastricht nu reprezintă o garanţie că România nu va mai derapa în interiorul zonei euro”. De asemenea, ei recomandă revenirea la ciclul electoral de patru ani, cu organizarea simultană a alegerilor parlamentare şi prezidenţiale: „Dincolo de argumentele politice, din punct de vedere economic, anii electorali prea apropiaţi unii de alţii reduc apetitul pentru reformă”.

ÎNTÂRZIERI GIRATE DE FMI Potrivit SAR, inerţia sistemului politic şi reticenţa la reformă au nevoie de mai mult decât o înţelegere cu FMI pentru a putea fi depăşite: „Experienţa ultimelor două acorduri cu Fondul demonstrează asta. Un al treilea acord în aceleaşi condiţii nu ar aduce nimic nou, ci doar o întârziere a reformelor girată ca şi până acum de relaţia cu FMI. Totuşi, România are nevoie de restructurare. Trebuie să-şi reducă deficitul public, să elimine arieratele, să scadă datoria publică, să privatizeze, să continue reforma în învăţământ şi sănătate, să scadă rolul statului în economie. Nu sunt obiective noi. Ele sunt pe agenda clasei politice încă din 1990”. În opinia unora dintre membrii SAR, dacă ar semna un nou acord, „România ar părea incapabilă de a se guverna economic rezonabil fără dădacă internaţională”. Alţi academicieni sunt de părere că ţara noastră nu mai are nevoie să fie vegheată de FMI, pentru că deficitul bugetar este în limite acceptabile, iar dezechilibrele macroeconomice nu mai reprezintă o sursă de îngrijorare. În concluzie, SAR consideră că imaginea României nu ar avea mult de câştigat de pe urma unui nou acord: „Nu trebuie să apelăm la FMI de fiecare dată când nu suntem siguri de rezultatele măsurilor economice implementate de politicieni. Înţelegerile cu FMI ar trebui să fie temporare, nu permanente, şi în nici un caz considerate soluţii la problemele pe care le putem rezolva singuri”.