PLUSURI ŞI MINUSURI Board-ul Fondului Monetar Internaţional (FMI) a dezbătut ieri soarta micului mare acord cu România. Cadrul a fost unul misterios. Ieri, premierul Victor Ponta a subliniat încă o dată că „toate restanţele cu FMI au fost recuperate” şi că „acordul va fi încheiat cu succes”. Câteva mari plusuri sunt că România a ieşit din procedura de deficit excesiv şi că unele dezechilibre macroeconomice au fost corectate. Şi ţinta de arierate ar fi fost îndeplinită pe ultima sută de metri, cu mici întârzieri din partea unor instituţii de stat („premiant” ar fi Ministerul Mediului). Pe de altă parte, la capitolele privatizare şi management profesionist, nu stăm chiar bine. Multe voci din mediul economic au avertizat, în nenumărate rânduri, că unele întreprinderi de stat sunt adevărate găuri negre în economie, poveri dureroase asupra bugetului public. Chiar şi cei de la FMI au spus că „privatizarea trebuie accelerată, mai cu seamă în energie şi transporturi”. Desigur, aceiaşi oficiali ai Fondului au închis ochii la „managementul privat”, care n-a fost decât o scuză bună pentru tărăgănarea ghimpelui „arierate”. „Autorităţile au cinci ţinte şi, dacă le ratează, nu intră în board-ul FMI. Avem privatizarea a 15% din Transgaz - s-a făcut în aprilie; selectare de consultant pentru listarea Complexului Energetic Oltenia - s-a făcut în mai; anunţare câştigător la CFR Marfă - gata la 21 iunie. La final, avem reducerea arieratelor la UAT (unităţi administrative teritoriale - n.r.) şi la Centru. Nu ştim încă datele exacte, dar avem încredere că ne-am încadrat şi aici. În concluzie, nu am ratat nicio ţintă”, a spus ministrul delegat pentru Buget, Liviu Voinea.

TEATRU PE BANII NOŞTRI Întrebarea esenţială este însă următoarea - a meritat acordul? Prima reacţie ar fi să zici că da. Fără presiunea FMI, România ar fi luat-o pe arătură. Ne amintim ce s-a întâmplat în anul electoral 2012, cu tot cu supravegherea Fondului. Şi totuşi, reformele mult promise par să fi fost doar mimate, într-un film în care Guvernul a jucat rolul poliţistului bun, iar FMI - al poliţistului rău. Potrivit analistului Florin Cîţu, în toţi anii de acord, estimările de creştere economică negociate au fost exagerat de optimiste. De fiecare dată, realitatea ne-a lovit puternic în plex - ba recesiune, ba un plus nesemnificativ, de 0-virgulă-ceva. Culmea, la toate evaluările, ţara noastră trecea cu brio. Practic, am avut reformă, dar n-am avut creştere economică. De ce? O explicaţie ar fi că reformele sugerate de Fond nu au generat avansul PIB. O alta ar fi că, între 2009 şi 2012, ţara noastră doar a mimat reforma. Iată, în continuare, şi o constatare interesantă a Societăţii Academice din România: „În 2011, salariile bugetarilor au crescut cu 11%. Apoi, în 2012, au fost aduse la nivelul din iulie 2010. Asta relevă că în România nu au existat nici consolidare fiscală, nici austeritate, în adevăratul sens al cuvântului. Reducerea deficitului a fost posibilă doar prin creşterea arieratelor, iar cheltuielile publice cu angajaţii nu au scăzut decât temporar. Mai mult, Guvernul şi-a dublat datoria publică şi a majorat taxele. Totul s-a întâmplat în timpul acordului cu FMI. Este normal să nu ai creştere economică, în asemenea condiţii”.

HOT MONEY Nu în ultimul rând, trebuie menţionat că, în perioada celor două acorduri cu FMI, investiţiile străine directe au scăzut constant. „Paradoxal, au crescut investiţiile de portofoliu, care se mai numesc şi „hot money“. Ele arată o încredere scăzută a jucătorilor în modul în care a fost administrată politica economică a ţării. Astfel, investitorii au ales doar pariuri pe termen scurt, ca să poată ieşi rapid din piaţă, în cazul unei crize”, notează Florin Cîţu. Ce se întâmplă în continuare? Cel mai probabil, acordul va fi validat şi încheiat cu succes, întrucât FMI nu-şi permite prea multe eşecuri în palmares (în fond şi la urma urmei, trebuie să fie credibilă în faţa ţărilor pe care le împrumută, nu-i aşa?). Varianta optimistă este că FMI va remarca progresele României, după cum spune fostul reprezentant al României la Fond Mihai Tănăsescu, actualmente vicepreşedinte al Băncii Europene pentru Investiţii. Dacă vom intra într-un al treilea acord consecutiv cu Fondul, asta rămâne de văzut. Părerile sunt împărţite.