SE FACE LUMINĂ Un document public, de pe site-ul Senatului, face lumină în cazul împrumutului luat de la FMI, în 2009. Este un răspuns, dat sub semnătura unui secretar de stat, la o interperlare legată de creditul în cauză: sumă, destinație, utilizare, aprobare etc. După cum remarcă avocatul Gheorghe Piperea, aflăm imediat că acest credit a fost similiar cu cele luate de sutele de mii de debitori în franci elvețieni, la finele perioadei de boom financiar - „Este un contract opac, acordat fără ca România să fie informată asupra întinderii obligațiilor și amplitudinii riscurilor asumate, este toxic pentru mare parte din populație și, culmea ironiei, conține clauze abuzive, aceleași cu care ne-au obișnuit, în ultimii șase ani, două dintre băncile cu renume în acest domeniu“. Să-ncepem cu cuantumul: suma contractată e de 12,95 miliarde euro, MFP „beneficiind“ de 2,15 miliarde euro, iar BNR de restul - 9,79 miliarde euro. BNR a tras, numai în mai 2009, cinci miliarde euro. O tranșă de un miliard euro, din mai 2011, nu a mai fost accesată. Și totuși, în același an, se semnează un nou acord suplimentar, preventiv, pentru 3,5 miliarde euro. De ce, dacă și-așa nu foloseam banii? Oare ce comisioane s-au plătit pentru acest răsfăț, se întreabă Piperea.

UNDE ȘI CÂT Ajungem la destinația creditului: MFP finanțează cu 2,15 miliarde euro deficitul bugetar și refinanțează datoria guvernamentală (deci n-avem centură de siguranță, așa cum spunea el prezidente Băse în 2009, ci tratament al stadiului de pre-insolvență). Sumele intrate în contul BNR asistă România în echilibrarea balanței de plăți, potrivit aceluiași document. N-avem nici stabilitate a cursului, nici consolidare a rezervei. De altfel, cursul leu/euro a explodat atunci. Bonus - aprobarea împrumutului se face prin OUG (99/2009), fără dezbatere publică (ar fi fost și culmea, la ce austeritate am suferit ulterior...). Și, la final, iată costurile împrumutului: comision de serviciu de 0,5% (un soi de comision de risc/administrare, utilizat cu seriozitate de defuncta Volksbank și numit de avocați taxa de frunză verde; declarat abuziv și ilegal de ÎCCJ într-un proces class action împotriva băncii), comision de angajament (nespecificat, yey!), dobândă variabilă (cuantumul ei se află prin consultarea săptămânală a site-ului FMI; zici că-i dobânda de referință variabilă a BCR, remarcă Piperea, declarată abuzivă și ilegală în dosarul G1 VS BCR). Ideea e că, la cum merg lucrurile, ne cam paște un nou credit de la FMI, așa că ar fi bine să fim cu ochii-n patru. Vorba aceea - mă păcălești o dată, rușine ție, mă păcălești de două ori, rușine mie.