Acordul privind gazele, încheiat duminică între premierii rus şi ucrainean, ridică mai multe întrebări decît răspunsuri şi rămîne potenţial exploziv pentru Ucraina, instabilă politic şi afectată din plin de criza economică. „Problema rămîne în detalii şi noi nu le ştim pentru moment”, subliniază Volodimir Saprikin, specialist în energie de la centrul de studii politice şi economice Razumkov. Acordul încheiat duminică de Vladimir Putin şi Iulia Timoşenko urmează să fie finalizat luni de companiile Gazprom şi Naftogaz. Acesta prevede că Rusia va vinde gaz Ucrainei “la un preţ bazat pe formula europeană”, dar cu o reducere de 20% pentru 2009, cu condiţia ca preţul pentru tranzit să rămînă neschimbat, a explicat Putin. În ceea ce priveşte această “formulă europeană”, purtătorul de cuvînt al Naftogaz, Valentin Zemlianski, a făcut, ieri, următorul comentariu: “va fi interesant de văzut ce va însemna aceasta”. “Ce vrea să însemne o reducere de 20% din preţul pieţei la un gaz care nu există?”, se întreabă Oleksandr Jolud, de la Centrul internaţional pentru cercetări politice. El a amintit că, în 2008, Ucraina prooccidentală, plătea 179,5 dolari pentru mia de metri cubi de gaz şi Belarusul, aliat al Moscovei, 127,9 dolari. “Un preţ european este de 400 sau 450? Acesta va fi fixat pe an sau pe trimestru, ca pentru consumatorii europeni? Dacă va fi pe trimestru nu este grav, deoarece experţii intenţionează să scadă preţul gazului începînd din al doilea trimestru”, a reacţionat politologul Volodimir Fesenko, de la Centrul de Studii Politice Penta. Acordul care urmează să pemită reluarea aprovizionării cu gaz a Ucrainei şi Europei prin teritoriul ucrainean “are totuşi toate şansele să provoace un nou val de discuţii în Ucraina: este avantajos pentru noi, Timoşenko a trădat sau a apărat interesele naţionale, etc.”, a anticipat Fesenko. Şi “au fost precedente atunci cînd acordurile de principiu nu au fost aplicate”, aminteşte el. Menţionăm că Putin şi Timoşenko au semnat un protocol privind gazele, la 2 octombrie 2008, care prevedea trecerea graduală pentru Ucraina la “preţul pieţei”, ceea ce nu a împiedicat un nou “război al gazelor” în 2009. Timoşenko era dispusă să plece, la 31 decembrie, la Moscova, dar vizita sa a fost anulată în ultimul minut din motive necunoscute. “Naftogaz a primit în cursul anului sfaturi contradictorii de la preşedinţie şi de la Guvern”, a subliniat săptămînalul “Jerkalo Tijnia”, făcînd aluzie la bătălia politică dintre preşedintele Viktor Iuşcenko şi premier, foşti aliaţi dar potenţiali candidaţi la preşedinţie la sfîrşitul lui 2009, începutul lui 2010. “Mă tem că actualele condiţii sînt mai proaste decît propusese Gazprom în decembrie”, îşi exprimă îngrijorarea Saprikin. În acest caz “va fi o înfrîngere pentru Ucraina”, remarcă Fesenko. Moscova a întrerupt livrările de gaz către Ucraina la 1 ianuarie, Kievul refuzînd preţul de 250 de dolari pentru 2009, propus de Gazprom. Gigantul rus a cerut apoi “un preţ de piaţă” de 450 de dolari. Foarte afectată de criza financiară, Ucraina riscă o recesiune de 6% în 2009, cu un preţ al gazelor de 200-220 de dolari, avertizează experţii. “Un preţ superior celui de 179,5 dolari plătit în 2008 ar fi foarte greu de suportat pentru întreprinderile chimice şi metalurgice care se confruntă cu o scădere a cererii pe piaţa internaţională”, subliniază Jolud. În afară de pagubele economice care urmează a fi calculate, criza a adus o lovitură grea reputaţiei Ucrainei, favorita occidentalilor după “revoluţia portocalie” prodemocratică din 2004. “O Rusie autoritară este un partener mai comod pentru multe ţări europene decît o Ucraină măcinată de lupte interne, de decepţia postrevoluţionară şi de corupţie”, susţine Jerkalo Tijnia.