Activistul cu burtă este un tip impunător. Robust. În opinia unora, un haidamac. În opinia altora, un suav, un dulce şi un neprihănit. Bagajul de cunoştinţe profesionale este evaluat în raport cu dimensiunile pantalonilor. De multe ori, în criză de epitete, se spune despre activistul cu burtă că e pătrat. S-ar putea să fie vorba de o iluzie optică. Personalitatea activistului se măsoară de la buric în sus şi mai puţin ca bărbăţie. Faţă de uscăţiv şi firav, burta activistului, care urmează traseul descris mai sus, este impresionantă. Cu toate acestea, uscăţivii şi firavii sînt puşi în fruntea partidelor, fiind mai uşor de manipulat şi de controlat. Una e să te răsteşti la un uscăţiv şi alta la unul cu burtă! În aproape toate sectoarele de activitate, burta a început să atîrne din ce în ce mai greu. În cazul proletarului contemporan, este confundată cu cocoaşa. Se zice despre el că este cocoşat de muncă. Activistul cu burtă este o personalitate proeminentă. Vizibilă. Este personajul care face politică la nivelul gabaritului depăşit. De regulă, e bine să nu te pui cu el. Nici măcar în gură. În politică, rahiticii nu au prea multe şanse de afirmare în faţa unui contracandidat de dimensiuni impresionante. Activistul cu burtă poate ocupa mai multe locuri într-o sală. Sînt indivizi care au capacitatea să se întindă cît un întreg prezidiu. Activistul cu burtă nu se apleacă în faţa nimănui, nici dacă arunci pe jos o hîrtie de un milion de lei! Nu că ar avea coloană vertebrală, dar nu poate! Sînt şi situaţii în care activistul cu burtă este confundat cu o glugă de coceni. În astfel de momente, poate fi identificat ca fiind un fel de mălai-mare. Activistul cu burtă a fost moştenit din vremurile pe care le credeam apuse. În acea perioadă, sediile de partid se construiau după dimensiunile sale. Aşa a apărut Casa Poporului. Întîmplarea face că, în ziua de astăzi, Casa Poporului se potriveşte cu parlamentarii din ea… Parlamentarul cu burtă reprezintă, ca figură, idealul de viaţă al proletarului lihnit de foame, care tînjeşte după obiceiurile sale cotidiene. De pildă, cînd parlamentarul cu burtă este filmat la bufet, toţi amărăştenii salivează. De foarte multe ori, din întîmplare sau din obişnuinţă, televiziunile transmit din Parlamentul României doar burţile aleşilor noştri. În spatele burţilor, din întîmplare sau din obişnuinţă, posesorii acestora dorm liniştiţi. În mintea proletarului, parlamentarul cu burtă mănîncă şi doarme cît e ziua de lungă. Din acest punct de vedere, jertfa pentru naţiune este acceptată de toată lumea, sforăitul prelung şi rece fiind interpretat ca o variantă formală de protest. Activiştii şi parlamentarii din această categorie gîndesc cu… burta. Nu trec toate prin ea? Ba da. Pentru unii dintre ei, burta este un fel de “Monitorul Oficial”. Cunosc cîţiva indivizi milostivi. Ei dau totul din burtă. Cum e şi cazul preşedintelui. Cu toate că e nu e gras, domnia sa dă totul din burtă, precum salariile mărite pentru bugetari. În cazul său, avem de-a face cu un prototip aparte de politician milos. Nu are burtă, ca alţii, dar dă din ea! E ceva. În cazul său, s-ar putea ca băşica să ţină loc de burtă, altfel, nu se explică…