Urmând traiectoria trasată de marile teatre ale lumii, pe ale căror scene se joacă cu mare succes piese în doar câteva personaje şi care aduc în faţa publicului crâmpeie autentice de viaţă, Teatrul de Stat Constanţa (TSC) iese la rampă, în weekend, cu un spectacol la mare modă în Occident. Este vorba despre spumoasa comedie americană „Desculţ în parc”, de Neil Simon, care are premiera sâmbătă şi duminică, de la ora 19.00 şi care a suscitat deja interesul publicului constănţean, biletele la primele două reprezentaţii fiind în curs de epuizare. Versiunea constănţeană a celebrei piese poartă semnătura regizorală a lui Liviu Manolache, îndrăgit artist al TSC, care se află în faţa unei duble provocări: de regizor, dar şi de actor în piesa pe care o montează. Piesa îi mai are în distribuţie pe: Florina Stănculeţ, Nina Udrescu, Tani Ştefu şi Gelu Ciobanu, iar scenografia este realizată de Eugenia Jianu.

Despre maniera sa de abordare a acestui text, care a stat şi la baza celebrei ecranizări din 1967, „Barefoot in the Park”, cu Jane Fonda şi Robert Redford, despre tendinţele din teatrul mondial contemporan, cât şi despre provocarea de a alege acest titlu a vorbit regizorul piesei „Desculţ în parc”, într-un amplu interviu acordat cotidianului „Telegraf”, din care publicăm, astăzi, prima parte.

Reporter (Rep.): Cum vă vedeţi în dubla ipostază de regizor, cât şi de actor în piesa pe care o montaţi?

Liviu Manolache (L.M.): Sigur că este destul de dificil să te dedublezi, dar ţinând cont de faptul că eu am mai jucat în piesa asta, acum mai bine de 10 ani, în rolul lui Paul Bratter, cunosc foarte bine piesa şi ceea ce se întâmplă. Şi mai e ceva: nu este o piesă grea din punct de vedere regizoral, ci este foarte grea din punct de vedere al ştiinţei artei actorului. Deci, în mare măsură, este o piesă pentru actori, care să îşi demonstreze posibilitatea de dedublare şi de realizare a unor personaje care sunt exact ca în existenţa noastră zilnică.

Rep.: De ce aţi ales acest titlu pentru scena constănţeană?

L.M.: Este o piesă de suflet, în primul rând, iar în al doilea rând, întâmplarea a făcut să existe distribuţia, pentru că trebuie să ai acest cuplu de tineri, care să-ţi răspundă nevoii personajelor (n.r. Florina Stănculeţ - Tani Ştefu, în rolurile Corrie Bratter şi, respectiv, Paul Bratter). Am căutat o piesă care să corespundă mai multor criterii: să fie o comedie de succes, să avem cu cine să o facem, să aibă o montare nu foarte dificilă şi să poată fi jucată în aproape orice fel de spaţiu. Unul din motivele pentru care teatrul există ca formă de expresie este să poate fi jucat nu numai la sediu, ci şi în alte spaţii, în alte oraşe care nu-şi permit să aibă trupă de teatru.

Rep.: Cum v-a inspirat în această montare celebrul film „Desculţ în parc” („Barefoot in the Park”), din 1967, cu Jane Fonda şi Robert Redford în rolurile principale?

L.M.: Filmul nu are nicio legătură cu noi, decât că traducerea textului este cea a scenariului de film. Asta înseamnă că este foarte modern, adică aşa cum se joacă teatru astăzi, într-o dinamică şi într-un stil mai aproape de film decât de teatrul vechi. Şi asta este singura legătură certă cu filmul. Sigur, filmul este o capodoperă a anilor ‘60-’70, cu un text pe măsură, sunt acele piese americane, care, astăzi, sunt la mare modă. Vedeţi că se tot joacă piese în două personaje, în patru personaje, sunt personaje mai puţine, piese din acestea care sunt crâmpeie de viaţă puse pe scenă, care nu implică decât o mare ştiinţă a artei actorului. (va urma)