Şi-a început cariera artistică la o vîrstă fragedă, la numai opt ani şi fiecare pas înainte a fost făcut prin muncă. Renumitul actor de teatru şi film Cristian Şofron a vorbit, într-un interviu acordat cotidianului „Telegraf”, despre evoluţia sa artistică şi despre cîteva dintre cele mai importante proiecte ale sale, printre care se numără şi piesa de teatru „Titanic Vals”, pe care o va monta la Teatrul de Stat Constanţa.

Reporter: Ştim că vă pregătiţi intens pentru montarea piesei de teatru „Titanic Vals”. Ce actori vor fi incluşi în distribuţie?

Cristian Şofron: Nu vă voi dezvălui, deocamdată, distribuţia, dar vă pot spune că ea va cuprinde şi actori din trupa Teatrului de Stat Constanţa.

Rep.: Care este viziunea dvs. regizorală asupra acestei piese?

C.Ş.: M-am gîndit mult la montarea acestei piesei şi în final, am hotărît să fac un spectacol clasic. Textul este foarte valoros şi foarte actual, după cum se ştie, nu mai are nevoie de alte intervenţii. Am convingerea că un text curat, jucat bine, în care se crede foarte mult, va avea un public pe măsură la Teatrul de Stat Constanţa.

Rep.: Ce înseamnă pentru dvs. teatrul constănţean?

C.Ş.: Sînt foarte ataşat de Teatrul de Stat Constanţa, cel puţin doi ani din viaţa mea am fost aproape de acest teatru (n.r. în perioada 2005 – 2007, Cristian Şofron a fost director general adjunct artistic al teatrului constănţean). De asemenea, trupa teatrului înseamnă foarte mult pentru mine, consider că actorii constănţeni pot face faţă oricăror exigenţe regizorale. Deşi mă repet, trebuie să menţionez că teatrul din Constanţa înseamnă foarte mult pentru mine şi în măsura în care se va putea şi voi fi solicitat, voi încerca în continuare să-l ajut şi să-i dau ce am mai bun din mine.

Rep.: În ce proiecte sînteţi implicat în prezent?

C.Ş.: Am fost invitat la Gala Premiilor Gopo (n.r. luni), o gală care se vrea demnă de Oscaruri cu covor roşu, o sărbătoare mare a filmului românesc. În teatru, o să am foarte curînd o premieră, la Teatrul Nottara, care se numeşte „Un pensionar fatal”. Este o comedie rusească, spectacol care a făcut, deja, o deplasare în Germania. Sînt convins că va fi un spectacol agreat de public şi de ce nu, vom încerca să îl prezentăm şi constănţenilor. Preocupările mele în viaţa socială sînt deja cunoscute. Încerc să particip la elaborarea unor legi în domeniul teatral, al culturii, în general, care să fie în favoarea celor care fac în mod direct cultura în România.

Rep.: Sînteţi atras de film şi de teatru în egală măsură?

C.Ş.: Este important şi atunci cînd faci film, dar şi cînd apari pe scenă. Eu am jucat teatru de foarte mic, cred că de la opt ani şi este minunat acest contact cu publicul, care este unic. Pe de altă parte, ceea ce este filmat rămîne pentru posteritate, însă fiecare are misterul şi nebunia lui.

Rep.: Care au fost rolurile care v-au marcat cariera?

C.Ş.: Se spune, în general, că fiecare rol are importanţa lui şi este adevărat, dar eu nu am cum să nu îmi amintesc despre nişte spectacole în care am jucat cu mult timp în urmă. Spectacolul „Amadeus”, pe care l-am jucat la Oradea, cu Alexandru Darie, mi-a marcat începuturile carierei. Trebuie să amintesc şi despre colaborarea cu Horaţiu Mălăele, fiecare întîlnire este importantă pentru un actor.

Rep.: La ce vîrstă aţi debutat ca actor ?

C.Ş.: Am debutat la vîrsta de opt ani, la Teatrul Nottara, unde am jucat, bineînţeles, roluri de copil. La vîrsta de nouă ani am început colaborările cu cinematografia. De la Nottara, am fost chemat la probe de Sergiu Nicolaescu, care m-a distribuit în filmul „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte”. În cinematografia românească am colaborat cu Amza Pellea şi am jucat alături de foarte mulţi actori minunaţi, pe care îi respect şi îi admir.