Aflat în competiţia ediţiei a 60-a a Festivalului Internaţional al Filmului de la Mannheim-Heidelberg, „Tatăl fantomă” al regizorului Lucian Georgescu a adus în faţa spectatorilor din cele două oraşe germane o suită de actori români remarcabili, din diverse generaţii: de la interpretul rolului principal masculin, Marcel Iureş, la Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc, apoi la Mirela Oprişor şi Mimi Brănescu, fără a o uita pe deţinătoarea rolului principal feminin, Mihaela Sîrbu. În această veritabilă galerie de talente româneşti se înscrie, fără nicio îndoială, şi actorul teatrului constănţean, binecunoscutul Nicodim Ungureanu. Când notez „binecunoscutul”, am în vedere apariţiile lui în filme semnate îndeosebi de regizori tineri. Constantin Popescu Jr., de pildă, l-a distribuit în scurtmetrajul „Apartamentul”, premiat la Veneţia, după care au urmat alte roluri. Nu le voi trece pe toate în revistă. Memorabil rămâne personajul şoferului din „Pescuit sportiv” de Adrian Sitaru. Recent, Tudor Giurgiu l-a chemat la cadru în noul său film, aflat încă în lucru, „Despre oameni şi melci”.

La Mannheim şi Heidelberg, Nicodim Ungureanu a apărut într-un rol secundar, dar cu totul şi cu totul percutant, integrându-se în ambianţa povestirii, căreia actorul îi imprimă cu siguranţă tonalitatea adecvată, de comedie parodică, de joc cu situaţiile. El interpretează aici un recepţioner de la un mic hotel din Bucovina, unde urmează să fie cazat personajul jucat de Marcel Iureş, un profesor american în căutarea strămoşilor săi. Dialogul celor doi are loc la ghişeu, iar ceea ce ne arată Nicodim Ungureanu este o mică piesă de virtuozitate comică, o improvizaţie inspirată, cu dialog româno-american aproximativ, construit ad-hoc, dar mai ales cu o gesticulaţie spumoasă, la care se adaugă mimica, exactă şi rafinată, cu grija de a nu şarja. Un actor pe care nu poţi să-l uiţi. Regizorul Lucian Georgescu mărturisea că secvenţa a fost ceva mai lungă, dar aşa cum a rămas în film este cu atât mai pregnantă, apreciind jocul lui Nicodim Ungureanu, pe care îl consideră unul dintre puţinii noştri tineri actori înzestraţi pentru filmele de gen, cu deosebire pentru cele de coloratură umoristică.

De menţionat că Nicodim Ungureanu mai apare într-o secvenţă, cea a „băii turceşti”, unde formula sa de joc se adaptează altui gen. Jocul lui este de astă dată discret, în postura de maestru de ceremonii nocturne, în ambianţă horror. Personajul său ţine să supravegheze totul din umbră, ştiind, de fapt, să trateze cu inteligenţă rigorile mizanscenei şi să dea relieful cerut de film unui ocupant al planului secund, prin a cărui atitudine capătă, însă, dramatism ansamblul secvenţei.

Un actor pe care va trebui să-l vedem cât mai curând într-un rol principal.