“Şcoala Brîncovenească” a făcut primul pas pe tărîmul „accidentat” - de mentalităţi şi orgolii - al spaţiului educaţiei. „Cine pe cine educă” este prima manifestare a „Şcolii Brîncoveneşti” despre educaţia în şcoală, despre efectul acesteia asupra copiilor şi, implicit, asupra societăţii contemporane româneşti şi a avut loc, sîmbătă, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Constanţa. Ideea „brîncovenească” porneşte de la credinţa că educaţia trebuie să se practice tot timpul, sub o formă sau alta, în toate spaţiile accesibile copilului. Punctul de pornire al educaţiei este cea de acasă - şi de aceea acest prim eveniment i-a avut drept target pe părinţi -, în ideea că educaţia nu ţine de spaţiul limitat al şcolii, ci este un fenomen ce evoluează necontenit şi care are nevoie de atenţia şi îndrumarea celor maturi. „Dacă-ţi iubeşti copilul, arat-o prin educaţia pe care i-o dai”, spune înţelepul Sf. Ioan Gură de Aur. Şi adevăr grăieşte. Un copil ce beneficiază de educaţie este un teren fertil în care seminţele cunoaşterii şi respectului (în primul rînd de sine) vor prinde rădăcini şi se vor dezvolta, spre a da rod bogat la vremea maturităţii. Evenimentul l-a avut ca invitat special pe actorul Dan Puric, o prezenţă esenţială în cadrul piesei ai cărei actori, părinţi şi copii, nu beneficiază întotdeauna de cel mai înţelegător regizor, în cazul nostru, societatea. Multe dintre problemele pe care părinţii pretind că le au sînt, în fapt, creaţii ale lui „ce-o să spună lumea”. Din acest punct, reacţiile devin nesincere, ipocrizia îndrumînd relaţiile dintre părinţi şi copii spre dezastrul sinonim cu celebra prăpastie dintre generaţii. Copiii spun întotdeauna adevărul - poate şi lucruri trăznite, dar nu mai puţin adevărate - şi, de aceea, ipocrizia „comunitară” le este străină. Părinţii trebuie să încerce să fie sinceri, mai întîi cu ei înşişi, apoi cu cei mici, să fie generoşi, în aceeaşi ordine şi, cu înţelepciune şi după putinţă, să se raporteze la cerinţele sociale.

„Şcoala Brîncovenească” este o instituţie de învăţămînt care respectă programa şcolară elaborată de MEdC, fiind autorizată de acesta. Ea încearcă să devină o atitudine, avînd drept scop conturarea unei alternative la opinia generală (pesimistă, în fapt: „aşa-i la noi” sau „ca la români”), propunîndu-şi să pună în evidenţă tot ce a dat bun şcoala românească de-a lungul nesfîrşitelor ei reforme. „Noi, Şcoala Brîncovenească, aşa înţelegem reforma, să ne folosim de experienţa marilor noştri pedagogi, să păstrăm tradiţiile de două ori milenare, să ne cinstim dascălii, părinţii şi neamul, chiar în contextul agresării şi diluării acestor noţiuni”, a declarat Cezar Axinte, directorul instituţiei. „Credem în potenţialul genetic şi intelectual al copiilor noştri şi credem în valoarea profesională şi morală a dascălilor”, continuă el, „Aşa că, de ce n-ar ieşi un lucru bun?”. Şi a ieşit. Primul colocviu cu tema „Cine pe cine educă” - cu participarea a peste 700 de persoane, părinţi şi copii - s-a dovedit a fi, realmente, un succes.