Actorul Ernest Maftei a încetat din viaţă, joi dimineaţă, la vîrsta de 86 de ani, la Spitalul Clinic de Urgenţă Militar Central “Carol Davila” din Bucureşti, vegheat de către fiul său, după mai mulţi ani în care a suferit de cancer pulmonar. Actorul şi omul de televiziune, numit de către cei apropiaţi “Bădia”, a ieşit la pensie în toamna lui 1987.

Ernest Maftei s-a născut la 6 martie 1920, în comuna Prăjeşti, de lîngă Bacău. Ca elev, începe să scrie versuri în revista “Liliacul”, editată împreună cu patru colegi de la Şcoala Normală din Bacău. La vîrsta de 17 ani intră în Frăţia de Cruce de la Şcoala Normală, al cărei lider devine. Este închis în lagărul de la Vaslui în anul 1938, timp de cinci luni, pe timpul prim-ministrului Armand Călinescu. Între 1941-1945 studiază la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Iaşi. Deţinut politic în închisorile Galaţi, Jilava şi Văcăreşti. Judecat de patru ori pentru apartenenţă la Mişcarea Legionară, este achitat de fiecare dată. După război este şomer, hăituit pentru tinereţea lui legionară. Joacă la Teatrul Poporului sub numele de Erma Valahul şi i se conferă Meritul Cultural clasa I, la care renunţă pentru a nu se deconspira.

Cariera sa artistică include peste 70 de pelicule, precum şi numeroase piese de teatru. Printre peliculele în care a jucat la începutul carierei se numără “Desfăşurarea” (1954), “Valurile Dunării” (1959), “Tudor” (1962) şi “Neamul şoimăreştilor” (1964). Au urmat, printre altele, “Reconstituirea” lui Lucian Pintilie, “Dincolo de nisipuri” al lui Radu Gabrea, “Duhul aurului” al lui Dan Piţa şi “Ştefan cel Mare” al lui Mircea Drăgan. Ultimele filme în care a jucat sunt “Modigliani” şi “Păcală se întoarce”, lansate între 2004 şi 2006. Astfel, de-a lungul a mai bine de 50 de ani a lucrat sub îndrumarea unor cunoscuţi regizori, de la Lucian Pintilie la Geo Saizescu, de la Alexandru Tatos la Stere Gulea, de la Sergiu Nicolaescu la Radu Mihăileanu.