Acest concept nu este nou în limbajul gazetăresc. Dimpotrivă, este aproape la fel de vechi, ca şi democraţia noastră originală, adică se pregăteşte să împlinească două decenii! Tocmai din acest motiv, el riscă să devină un clişeu, fiind folosit prea frecvent. Surpriza este că, în ultimii cîţiva ani, conceptul a căpătat noi valenţe stilistice, din cauza bîlciului pe care îl fac politicienii pe scena publică.

Am reflectat la această temă recent, privind ce se întîmplă în Parlament, uitîndu-mă la talk-show-urile televizate sau urmărind apariţiile unor personaje precum Băsescu sau Oprescu, deşi nu sînt singurii. În mod intenţionat nu i-am numit pe aceşti politicieni „persoane”, ci „personaje”, deoarece ei joacă un rol, interpretează o partitură teatrală, cu toate că, vorba lui Mircea Diaconu, „actorii” politici dezonorează nobila meserie de actor. Chestia asta a fost lansată pe piaţă, ca să zic aşa, de Traian Băsescu, încă înainte de-a deveni preşedintele României, şi şi-a găsit un imitator fidel în persoana doctorului Sorin Oprescu, motiv pentru care i-am evocat mai întîi pe ei, cu toate că, repet, din ce în ce mai mulţi politicieni „se dau în stambă” ca să atragă atenţia publicului sau, mai rău, dacă se enervează, îşi pierd controlul.

Portretul robot al unui asemenea personaj cuprinde o atitudine de şmecheraş suburban cu limbaj licenţios, uneori chiar cu invective şi vulgarităţi surprinse de reporteri pînă la limita amenzilor date de CNA. Reputaţia de băutor sau de fumător înrăit este un ingredient care face parte din „alchimia politică” a acestor indivizi publici. În cazul lor, ideile politice sînt rare şi proaste, iar gramatica limbii române rămîne într-un stadiu precar, deoarece mitocănimea autohtonă nu este sensibilă la proiecte, programe sau idei, ci la pitorescul de tip manelist sau telenovelist. Cu cît „se bat pe burtă” cu toată lumea mai mult, cu atît sînt mai populari şi mai simpatizaţi. Pînă şi un politician diferit de această tipologie, cum ar fi cazul lui Crin Antonescu, să zicem, mai scapă, după cum aţi observat, cîte o expresie colorată care are mare succes…

M-am hotărît să creionez cîteva trăsături ale unui asemenea portret, după ce, aşa cum vă semnalam şi într-un editorial trecut, am găsit în cutia mea poştală o broşură de campanie electorală a PD-L-ului, care se intitulează „Traian Băsescu: Atitudinea care schimbă România”. Nu mă interesează demagogia sau promisiunile populiste ale textului de publicitate politică, cu ironia involuntară a acestui titlu. Da! Prin atitudinea sa golănească, Traian Băsescu a schimonosit faţa clasei politice şi mulţi încearcă azi să imite acest prost gust monumental. Aşa ceva se numeşte, de fapt, „transformarea poreclei în renume”!