Magistraţii Curţii Constituţionale au statuat că este ilegal ca instanţele să acorde drepturi salariale, neţinînd cont de lege, deoarece se substituie puterii Legislative şi crează “sisteme de salarizare paralele” celor stabilite prin acte normative. Anul trecut, în repetate rînduri, fostul premier Călin Popescu Tăriceanu a afirmat că veniturile judecătorilor şi ale procurorilor se situează la un nivel indecent în raport cu salariul mediu pe economie şi cu scala de salarizare în România şi se impune o corecţie obligatorie pe viitor. El a arătat că susţine un nivel de salarizare care să elimine tentaţiile de corupţie în sistemul judiciar, dar a apreciat că actualul nivel de remuneraţie, obţinut prin recîştigarea unor drepturi salariale în instanţă, este nepermis: “În loc să lase Guvernul să deruleze politica salarială, justiţia îşi face propriile legi de salarizare”. Tot Curtea Constituţională (CC) a constatat că Ordonanţa 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare este necunostituţională, după ce a fost sesizată de Curtea de Apel Braşov - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, la cererea Ministerului Public. Decizia CC 1. 325 a fost publicată în Monitorul Oficial în 23 decembrie 2008. Ministerul Public a arătat în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate: “Analizînd criticile de neconstituţionalitate în raport de aceste dispoziţii din Legea fundamentală, Curtea constată că dispoziţiile ale ordonanţei, lasă posibilitatea desprinderii unui înţeles neconstituţional, în virtutea căruia instanţele judecătoreşti au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii şi să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecăţii”. Judecătorii constituţionali mai arată că Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării, iar Guvernul are competenţa de a institui, modifica şi abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanţele judecătoreşti nu au o asemenea competenţă, misiunea lor constituţională fiind aceea de a realiza justiţia, adică de a soluţiona, aplicînd legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenţa, întinderea şi exercitarea drepturilor lor subiective. “Pentru aceste considerente, Curtea urmează să constate că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului 137/2000 sînt neconstituţionale în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerînd că sînt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative”, se mai arată în decizia CC. În cursul anului trecut, Curtea a mai declarat şi alte prevederi neconstituţionale din Ordonanţa Guvernului 137/2000, pentru că acordă Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea legii pe care o consideră discriminatorie. De asemenea, o altă decizie a CC a vizat situaţiile în care deciziile CNCD pot fi atacate în instanţă. Dacă întregul conţinut al ordonanţei este declarat neconstituţional, atunci CNCD funcţionează ilegal.