Cinci constănţeni condamnaţi la câte cinci ani de închisoare fiecare pentru trafic de persoane au contestat sentinţa. Ieri, Curtea de Apel Constanţa a judecat apelurile formulate de Ionel Matei, Marian Cristea, Dănuţ Cristea, Constantin Florin Curt şi Vasile Curt şi a rămas în pronunţare. Singurul prezent în faţa instanţei a fost Ionel Matei, restul acuzaţilor fiind reprezentanţi de avocaţi, prin intermediul cărora au transmis că nu vin la proces deoarece sunt în Spania, unde muncesc pentru a-şi întreţine familiile, dar şi că se tem să vină în România. Apărătorii celor cinci au susţinut că aceştia sunt nevinovaţi, că persoanele pe care le-au dus la muncă în Spania au mers de bunăvoie şi că oamenii cunoşteau faptul că nu vor sta în condiţii de lux. Toţi acuzaţii au cerut, prin intermediul avocaţilor, să fie achitaţi pe motiv că fapta de trafic de persoane nu există. Dacă totuşi, după deliberări, vor fi găsiţi vinovaţi, cei cinci au solicitat să fie condamnaţi la pedepse cu suspendare. Procurorul de şedinţă a cerut respingerea apelurilor, afirmând că activitatea infracţională a grupului de traficanţi de persoane a fost probată cu dovezi clare. „Este la dosar declaraţia şoferului autocarului care i-a dus pe românii racolaţi în Spania. Acesta a spus că Marian Cristea, care era liderul grupului pentru că toată lumea asculta de ordinele lui, le-a cerut oamenilor din autocar actele de identitate drept garanţie că îşi va primi înapoi banii pe care i-a plătit pentru transportul şi cazarea acestora”, a susţinut procurorul.

• HRĂNIŢI CU GUNOAIE • Reamintim că cei cinci bărbaţi, acuzaţi de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat şi săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane în vederea exploatării la muncă, au fost trimişi în judecată, în lipsă, în 2008. Ei au fost condamnaţi, tot în lipsă, de Tribunalul Constanţa la cinci ani de închisoare fiecare, sentinţă pe care au contestat-o cu apel. Conform rechizitoriului, în 2007, cei cinci au recrutat, în vederea exploatării prin muncă, 24 de cetăţeni români de pe raza judeţelor Giurgiu şi Constanţa, dar şi din Bucureşti, sub promisiunea oferirii unui loc de muncă bine plătit, la cules de măsline, în Spania. Membrii grupării le mai promiteau asigurarea transportului, condiţii decente de cazare şi masă, precum şi plata a 4-5 euro pentru fiecare lădiţă de măsline. Anchetatorii au stabilit că, în Spania, oamenilor li s-au luat actele de identitate şi au fost duşi pe o plantaţie de măslini, unde au trăit în condiţii mizere. Procurorii spun că victimele care protestau erau deseori lovite şi ameninţate cu acte de violenţă, astfel că era menţinută o permanentă stare de teroare. Drept hrană li se serveau conserve expirate şi mezeluri de la groapa de gunoi. Din cauza acestor condiţii, profitând de neatenţia supraveghetorilor, muncitorii au reuşit să fugă şi să ia legătura cu autorităţile române de la Consulatul României din Sevilla, cerând sprijin pentru a fi retrimişi în ţară şi a se lua măsurile legale împotriva celor responsabili pentru situaţia creată.