Ce mai sperăm și noi? Păi, după cum zice avocatul Gheorghe Piperea, sperăm ca măcar o banca sistemică să dea faliment, iar în 2019 matusalemicii de la BNR să nu mai primească prinosul încă unui mandat de cinci ani interminabili - „Nu așa sună cerințele fundamentale ale capitalismului și pieței libere? Cine asumă riscuri să își pună pielea în joc, nu să treacă răspunderea asupra mulțimii prin comisioane de frunză verde, clauze abuzive de indexare valutară, dobânzi variabile cartelare, loss sharing, bail-in (confiscare a depozitelor, întru salvarea de la faliment) și costuri ascunse care acoperă fraudele și incompetența bancare. Iar cine vrea privatizarea profitului (și nu doar socializarea pierderilor) și economie liberală să se opună reglementărilor care ne obligă să facem plăți și încasări doar prin bănci, să luăm credite doar de la bănci monopoliste și cămătari legalizați (IFN). Altfel, rămânem adânciți în comunismul bancar cel mai toxic“.