PROBLEME MARI Potrivit calendarului românesc, leul ar trebui să iasă din circulație în 2019. La acea dată, vom începe să plătim taxe în euro, iar BNR va avea doar rolul de a prelua politica monetară a Băncii Centrale Europene. Să fie clar, nu putem să nu adoptăm euro, dar putem să amânăm momentul în care facem trecerea. Deși îndeplinim deja celebrele criterii de la Maastricht, adică dăm semne de sănătate macroeconomică, problema reală e cu totul alta. „Este imposibil pentru România ca, până în 2019, să reducă decalajul față de statele din zona euro în ceea ce privește convergența reală sau, în termeni mai simpli, competitivitatea. Adoptarea monedei unice ne-ar pune în competiție directă pentru resurse și capital cu celelalte state, iar noi pornim dintr-o poziție mult mai dificilă  decât cea în care au fost țările din grupul PIIGS (Portugalia, Irlanda, Italia, Grecia și Spania, toate cu probleme mari acum - n.r.). De altfel, grecii au recunoscut că poate n-ar fi trebuit să treacă atât de repede la euro. Noi vom avea două opțiuni: fie ne restructurăm rapid în primii ani după aderare, ceea ce înseamnă șomaj și creștere redusă, fie amânăm reforma și ajungem la dezechilibre de genul celor văzute la statele PIIGS (deficit extern uriaș, datorie publică mare). Nu există, însă, niciun fel de scurtătură care să ne scape de o reformă reală a economiei“, notează, pe blogul său, analistul Florin Cîțu.

O SĂ DOARĂ Luând exemplul Greciei, cele mai optimiste scenarii pentru România arată că abia în 2025 am putea reveni la o creștere anuală similară cu cea din perioada 1980 - 2007. Și, atenție, aceste scenarii implică o reducere drastică a datoriei publice, ceea ce-i puțin probabil să se întâmple. „Situații similare avem în restul statelor PIIGS, unde dezechilibrele macro au fost exagerate ÎN zona euro, iar reforma necesară pentru a le corecta s-a dovedit mult mai dureroasă decât dacă țările în cauză s-ar fi ajutat de politica monetară proprie, pre-aderare. Dacă ne grăbim să intrăm în zona euro cu o economie nereformată, vom fi următoarea Grecie“, conchide Cîțu. El apreciază că 2025 este o dată mai realistă pentru adoptarea monedei unice, în condițiile în care reformele încep... ieri.