Nu sunt eu primul gazetar care face o asemenea constatare, dar ideea aceasta, lansată de presă în ultimele zile, mi se pare foarte adecvată. Guvernul Boc, care beneficiază de o majoritate parlamentară istorică, aşa cum au repetat toţi analiştii, va avea parte de o opziţie politică mai mult decorativă, numai bună de ţinut în vitrină, ca să o vadă occidentalii. Marea sfidare, pe care urmează să o înfrunte actualul guvern, va fi „opoziţia economică” produsă de criza finanaciară mondială…

Nu e nevoie să fii economist sau contabil ca să-ţi dai seama că oricare administraţie guvernamentală ar conduce România, indiferent de culoarea politică, ar avea o lecţie foarte grea de trecut, cel puţin în 2009, dacă nu chiar pe parcursul întregului mandat! Actualul impas economic în care se află societatea capitalistă pe care o ura Ceauşescu este determinat de criza de lichidităţi. În lumea contemporană, banii circulă mai mult virtual, prin viramente bancare sau transferuri de capital. Ei devin „cash”, ca să folosim un termen intrat în limbajul uzual, doar în relaţia directă cu persoanele fizice, fie în cazul creditelor, fie în cazul rambursării datoriilor. Nicio bancă nu păstrează banii „în stare fizică”, în depozitele clienţilor, ci îi investeşte sau îi face să circule pe cale virtuală, pentru a aduce un profit respectivei bănci, mai mare decît dobînda la depozitare pe care instituţia financiară o datorează clienţilor săi. Cînd acest profit devine mai mic decît datoriile băncii, apare criza de lichidităţi şi se intră într-un veritabil cerc financiar vicios. Acesta este, foarte schematic, „desenul” crizei financiare mondiale de astăzi.

Orice guvern funcţionează aproape ca o bancă. El se poate împrumuta la organisme internaţionale sau poate exporta produse autohtone. Plata tuturor datoriilor se face din PIB sau din echilibrul balanţei comerciale. Cînd economia unei ţări este confruntată cu o criză de lichidităţi, apar recesiunea economică şi şomajul. În România, deja se fac simţite aceste fenomene, cu toate că ele sînt mult estompate, cel puţin deocamdată, faţă de ceea ce se întîmplă pe pieţele occidentale. Guvernul Boc va trebui să găsească rezolvări pentru toate aceste probleme spinoase, la care se mai adaugă, colac peste pupăză, şi revendicările sindicale. Iată, aşadar, cu ce „opoziţie” radicală se va confrunta actualul cabinet! În acest moment, în România, nici nu se mai pune problema politicilor de stînga sau de dreapta… Oricine s-ar afla la guvernare este obligat să adopte un set de măsuri unitare, adaptate la nevoile pieţei autohtone. Probabil că, din acest punct de vedere, coaliţia PSD-PD-L este cea mai potrivită pentru perioada care urmează, cu condiţia ca ambele partide să fie lăsate să guverneze în linişte, fără hărţuieli sau scandaluri.

Trebuie să recunosc faptul că preşedintele Băsescu ne-a luat prin surprindere pe mulţi atunci cînd s-a dus neanunţat la guvern, în timpul discuţiilor despre schiţa de buget pe 2009. Toată lumea se aştepta să-i dăscălească pe guvernanţi, aşa cum n-a mai putut face cu Cabinetul Tăriceanu. Ei bine, nu, Traian Băsescu şi-a afirmat solidaritatea cu toate eventualele măsuri nepopulare pe care urmează să le ia Guvernul Boc, ceea ce reprezintă un sprijin moral, psihologic şi administrativ important! După şedinţa de guvern de azi vom afla care sînt aceste măsuri. Oricum, să nu-i fie de deochi lui Băsescu…