Începând cu acest număr, deschidem seria de materiale dedicate memoriei culturale a oraşului şi moştenirii grele pe care o avem din istoria recentă şi pe care trebuie să o transformăm, din povară, într-o greutate constructivă. Demersul este susţinut de toţi oamenii de cultură din Constanţa, iar părerile lor despre ce anume trebuie să facem, despre ce merge şi ce nu merge în sistemul actual, despre ce trebuie să facă sau nu facă Primăria, Consiliul Judeţean sau ministerele de resort, le puteţi citi în paginile cotidianului nostru. Acest demers poate sta la baza unei strategii culturale pe termen lung a Constanţei, văduvită, din păcate, de mai bine de un deceniu, de un asemenea instrument, atât de necesar realizării unor proiecte importante şi de anvergură, care să repună Constanţa pe harta culturală a României, al cărei trend îl genera odată. Nu foarte demult însă, şi despre acele vremuri, dar şi despre cele actuale, va vorbi marele om de cultură Lucian Iancu, binecunoscut şi îndrăgit de publicul constănţean.

“Cât am putut, m-am străduit ca oraşul meu să nu fie perceput doar ca o destinaţie de vacanţă estivală... Dimensiunea sa culturală, a cărei măsură o dau atâtea mărturii ale vieţii materiale, artistice, spirituale ale trăitorilor pe aceste meleaguri, civilizaţiile antice, marele Ovidius, ne obligă la respect şi continuitate...” - Lucian Iancu

„Astfel gândind, când în primăvara anului 2016, am luat cunoștință de procedura de desfășurare a selecției de oferte pentru realizarea „Festivalului Verii 2016” care creiona în caietul de sarcini o anume preocupare pentru o abordare mai susținută a laturii culturale a stagiunii estivale, am fost foarte plăcut surprins și mi-am spus că dacă este vorba de o nouă dimensiune culturală a activității de divertisment pe litoral, este momentul cel mai potrivit să pun umărul…

De fapt, această ”nouă dimensiune” care se prefigura nu era deloc nouă. În calitatea mea repetată de director al teatrului constănțean și de secretar literar al agenției de impresariat artistic ARIA, în anii 70-80, alături de regretatul Jean Ionescu, celebrul Tașcă și marele musician Marian Mitea, care acum conduce o filarmonică la Bruxelles, fusesem implicat direct în tot ce se numea eveniment artistic și de divertisment pe întreg litoralul, de la Mamaia la Mangalia…

Și slavă Domnului, era bogată și variată viața artistică la malul mării.

Aproape toate teatrele din țară prezentau spectacole, seară de seară, pe scenele teatrelor de vară, de la Tabăra Năvodari până la Mangalia. Pe scena Teatrului de Vară din Mamaia, lăsată acum în părăsire prin „grija” edililor constănțeni, se prezentau în fiecare seară câte trei spectacole, de la lăsarea serii până târziu în noapte. Se stătea la coadă ca la cinematograf.

Spectacole ale ansamblului „Brâulețul” și altele din toată țara făceau cunoscute muzica populară, dansul și portul românesc turiștilor străini, la ”Nunta Zamfirei”, la ”Popasul Căprioarelor” de la Neptun, în pădure la Kogălniceanu... Erau parade ale ansamblurilor folclorice cu participare internațională. Erau spectacole de operetă și de balet. Și erau și care alegorice, cu fete, e adevărat, mai puțin dezbrăcate, în veselul carnaval „Serbările Mării”. Au urmat nenumărate producţii mai recente de care este legat numele meu în calitate de președinte al Asociației Culturale „Mișcarea Teatrală pentru Educația Tineretului”, în special spectacole de teatru independent cu participarea unor mari actori precum Mălăele, Caramitru, Mihăiță , Adriana Trandafir, Rodica Popescu Bitănescu, Claudiu Bleonț şi mulţi, mulţi alţii.

Evident, toate aceste lucruri, precum și faptul că mă bucuram de respectul și prietenia colegilor mei din teatru, bucureșteni și constănţeni, ca și de simpatia publicului, au făcut ca propunerea tehnică realizată de echipa asociației noastre, Mișcarea Teatrală pentru Educația Tineretului să fie preferată la scor în cadrul concursului organizat de Primăria Constanţa.

Din păcate însă, ceea ce părea o acțiune concertată de redimensionare culturală ce avea să se desfășoare în cele mai bune condiții de acoperire materială și susținere morală și legală, din partea Primăriei Constanța, inițiatorii evenimentului, începea prost.

O legislație ce lăsa loc de interpretări în domeniul achiziției publice combinată cu teama funcționarilor de complicații, incompetența, comoditatea și frica de răspundere avea să ne îngreuneze munca creind o stare de disconfort extrem de contraproductivă.

Am început prin a fi bombardați de contestații, unele absurde, făcute doar cu intenția de a amâna, până la imposibil de realizat, festivalul pe care atât de frumos l-am denumit CARUSEL COOLTURAL.

Eram într-o situație imposibilă! Comisia se pronunțase, câștigasem achiziția, ziua de 1 iulie stabilită ca dată pentru începerea festivalului era peste câteva ore, noi aveam de construit o scenă de teatru pe platforma de beton existentă, de montat lumini, sistemul de sonorizare și… nici măcar nu aveam dreptul să antamăm niște discuții cu firmele respective pentru că nu era încă semnat contractul de atribuire și legislația în materie de achiziție publică prevedea că orice demers prealabil devenea neeligibil. Ca să nu mai vorbim de artiștii pe care îi contactasem, îi trecusem în propunerea tehnică ca dispuși să participe la eveniment dar… pe criteriul disponibilității acestora. Or, acum îi țineam în aer fără a putea angaja vreun contract, neștiind cât putem conta pe bunăvoința și răbdarea lor.

Cu toate acestea, entuziasmul nostru, dorința de a face un eveniment special, nu s-au diminuat, nu ne-am speriat.

În cele din urmă, pe data de 1 iulie a fost semnat contractul. Și, în inconștiența noastră ne-am apucat de treabă! Am căzut de acord cu Primăria ca data începerii festivalului să fie 15 iulie.

Când refac în memorie filmul nebuniei din acele zile și nopți, cu sudorii cățărați pe stâlpii de susținere a ștăngilor, cu bocănitul neîntrerupt al ciocanelor și țiuitul fierăstraelor electrice, ședințele cu inginerii, cu scenografii, ședințele cu autoritățile, comandamentele cu poliția, pompierii, alergătura pentru cazări, fetele care nu plecau din birou nici să mănânce, îngropate în teancuri de hârtii, contracte, realizez câtă dăruire, ce efort fizic și intelectual, de cât spirit de echipă, de câtă pasiune au dat dovadă toți acei copii din jurul meu, ca și artiștii, de altfel, a căror comportare a fost exemplară.

În dorința noastră de a face un festival cool, de excepție, nu am precupețit nici eforturi, nici bani. Am adus cei mai mari și mai scumpi actori, am urcat pe scenă o orchestră simfonică de 80 de persoane, cu 30 mai mulți muzicieni decât apăreau în propunerea tehnică, au fost seri de tango, balet și poezie...

Și ce satisfacție, ce bucurie am încercat când am văzut cum publicul ascultă cu sfințenie versuri..., poeziile lui Eminescu şi Nikita Stănescu recitate de Ion Caramitru şi Horaţiu Mălăele... Şi cum aplaudau acele mii de oameni adunaţi în jurul scenei!!!

Eram fericit!

După care, la încheierea festivalului, a urmat duşul rece!

PRIMĂRIA REFUZĂ SĂ PLĂTEASCĂ RESTUL DE 30%, REPREZENTÂND TRANȘA A DOUA DIN SUMA CONTRACTATĂ

Comparaţi acum munca, risipa de talent şi de energie a celor de pe scenă şi din spatele ei, a celor din birouri, entuziasmul lor, buna lor credință, care s-au materializat într-o vară cultural-artistică strălucită, cum nu mai fusese de mulți ani la Mamaia, după cum mărturisesc extrasele de presă și imaginile cu miile de spectatori filmați cu drona la fiecare spectacol, comparaţi zic toate aceste aspecte, cu reaua credință, indolența, incompetența și comoditatea funcționarilor de la Serviciul Transport Local și Organizare Evenimente (aşa se intitula pe atunci – nr.) din cadrul Primăriei Constanța, serviciu însărcinat cu realizarea laturii birocraticii a evenimentului.

Deși acești oameni specializați probabil mai de grabă în alte domenii decât în cultură, au fost:

1 - informați asupra imposibilității respectării calendarului inițial deoarece, din cauza întârzierii, mai mulți artiști dintre cei propuși inițial au anulat participarea.

2 - li s-a solicitat un act adițional care să consemneze acordul privind decalarea festivalului

3 - pe tot parcursul desfășurării festivalului au fost informați cu privire la modificările care se impuneau a fi făcute, pentru ca Festivalul să se desfășoare în bună regulă, fiindu-le comunicat săptămânal calendarul evenimentelor care aveau să aibă loc în săptămâna următoare precum și necesitatea modificării indicatorilor de publicitate.

4 - deși pe tot parcursul desfășurării festivalului, dumnealor nu au formulat nicio obiecție și nu au făcut nicio opoziție față de modificările în organizare privind artiștii și parametri de publicitate.

5 - deși la finalul evenimentului a fost încheiat Procesul-verbal de recepție finală a evenimentului în 05.09.2016, semnat de reprezentanții municipiului Constanța, care nu au formulat nicio obiecție la momentul respectiv,

Refuzul este motivat potrivit proverbului românesc „A căuta nod în papură”, invocându-se neconcordanțe între ceea ce apărea inițial în propunerea tehnică și ce a fost prezentat pe scenă.

Am ales doar un singur exemplu pentru a proba diferența dintre buna noastră intenție, nivelul de mare calitate pe care ni l-am propus şi atins în organizarea Caruselului nostru Cooltural și lipsa de minimă decență și reaua credință de care au dat dovadă funcționarii obtuzi și incapabili de la Primărie: pe data de 1 august 2016, Regina Ana a României a decedat și a fost declarat doliu național timp de trei zile. Evident nu se putea prezenta în vreuna din acele zile cine știe ce comedie sau vreun ansamblu folcloric. Pentru a nu lăsa însă seara respectivă fără o manifestare de scenă ne-am gîndit că ar fi potrivită proiecția unui film despre Casa Regală a României și Regina Ana. Am rugat-o pe Lucia Hossu Longin în memorialul căreia am avut și eu o pagină, să îmi împrumute caseta și domnia sa mi-a trimis urgent o copie pe care am proiectat-o. A fost deosebit de emoționant și publicul a reacționat cu respect și dragoste creștinească.

EI BINE, FUNCȚIONARII PRIMĂRIEI NOASTRE AU CONSIDERAT NEELIGIBIL ACEST MOMENT DE RECULEGERE, DE RESPECT PENTRU COROANA ROMÂNIEI.

Și exemplele pot continua, unul mai absurd decât altul, dar mărturisind același gând ascuns și murdar de a face rău, de a pune bețe-n roate. Un sentiment de adversitate a început să se manifeste față de noi, cei care le tulburam liniștea cu proiectele noastre fantasmagorice, cu artiștii ăia ai noștri cărora trebuiau să le dea banii cuveniţi.

Nu am avut altă soluţie decât aceea de a da în judecată Primăria Constanţa pentru a recupera în instanţă suma pe care ne-o datora şi pe care, la rândul nostru, o datoram colegilor şi prietenilor noştri constănţeni (inclusiv mie), pe care îi lăsasem la urmă, considerând că e de datoria noastră de gazde să-i plătim mai întâi pe oaspeţi. Am zis că noi, ai noştri, pot să mai aştepte puţin...

Cine îşi putea imagina că va dura această mizerie doi ani!

Acum, o primă instantă a decis în favoarea noastră. Doamne Ajută!

Şi, ştiţi ceva ? Am auzit că cei de la Primărie chiar preferă să fie daţi în judecată, chiar dacă pierd, pentru că în felul acesta scapă de răspundere. Te cred, doar nu pierd din banii lor!

O concluzie se impune de la sine - Ce are limba clopotului cu pălăria dascălulu? Ce are Serviciul Transport Local și Organizare Evenimente sau cum se numeşte acum, Direcţia de Evenimente cu, şi anume, Cultura? Oameni buni, cine sunt cei angajaţi în acest serviciu şi ce treabă au ei cu, şi anume, Cultura? Oameni buni, ați auzit de ARCUB?! Se impune imperios necesar şi la Constanţa o Direcţie de Cultură şi un ARCUB, oricum s-ar numi el, servicii cu oameni adevăraţi, care să slujească interesele cetăţenilor acestui oraş şi nu să-şi bată joc de ei, aducându-i la disperare cu birocraţia şi cerinţele lor ilegale şi absurde!”

Lucian IANCU, cetăţean cultural responsabil şi implicat al Cetăţii Constanţa