Zeci de prieteni, colegi şi studenţi au înfruntat, sâmbătă, gerul năprasnic de afară, pentru a-şi lua un ultim rămas bun de la regretatul actor Vasile Cojocaru. Ei au păşit în Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” pentru a participa la slujba de prohodire oficiată de Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, alături de un sobor de preoţi. La finalul slujbei, ÎPS Teodosie a evocat, într-un discurs emoţionant, personalitatea complexă a omului de cultură Vasile Cojocaru. În drum spre Cimitirul Municipal, convoiul funerar a trecut prin faţa sediului Universităţii „Ovidius”, unde, mai bine de un deceniu, Vasile Cojocaru le-a împărtăşit, studenţilor săi, tainele actoriei. Actorul a fost condus pe ultimul drum de membrii familiei, de colegi de la Faculatea de Arte şi de studenţii săi, care au înfruntat viscolul pentru a-i fi aproape până la finalul ultimului spectacol. Cu o zi înainte, cei care l-au cunoscut pe Ică avuseseră posibilitatea să-i aducă un pios omagiu în foaierul Teatrului „Oleg Danovski”. Plecarea sa din „altarul artelor” a fost tulburătoare, instrumentiştii din orchestra teatrului aducându-i un emoţionat prinos.

Prin trecerea fulgerătoare în nefiinţă a lui Ică Cojocaru, lumea culturală de la malul mării a pierdut un exemplu de profesionalism şi de dăruire, un actor talentat - membru al UNITER -, un poet sensibil - membru al USR - şi un profesor dăruit care a ars până în ultimul moment pe altarul Artei. În aproape patru decenii de carieră, actorul a creat pe scena dramaticului constănţean peste 50 de personaje, foarte multe de dimensiuni copleşitoare. Generaţiile viitoare îl vor cunoaşte din volumele: „Expediţii în miniatură”, „Imperfectele melancolii”, „Vedere din Mirador”, „Covorul de purpură. De la Oreste la Oedip. Teatrul antic în spaţiul spiritual dobrogean” (lucrarea de doctorat) şi „Harababuriada”. Din păcate, actorul nu a reuşit să finalizeze volumul de eseuri la care lucra.

Vasile Cojocaru a trecut în nefiinţă pe 20 ianuarie, înainte de a începe repetiţia pe care o avea programată cu studenţii săi de la clasa de actorie. Aceştia nu au mai apucat să-şi vadă mentorul care, în ciuda intervenţiei unui echipaj SMURD, s-a stins, la numai trei zile după ce împlinise vârsta de 60 de ani. Moartea sa fulgerătoare i-a marcat pe cei care l-au cunoscut şi l-au respectat.

Pe scena vieţii, Ică Cojocaru a fost un actor mult prea grăbit, care mai avea multe de oferit şcolii superioare de teatru. Discipolilor săi, tinerii care i-au fost mereu alături, până în ultimele clipe, le revine acum misiunea „de a înmulţi” darurile pe care le-au primit de la Maestru.

Rămas bun, Vasile Cojocaru!