DEZAMĂGIRE Duşul rece al dezvăluirilor despre programele americane de supraveghere, care au vizat nu numai cetăţenii proprii, dar şi diplomaţi şi cetăţeni din toate colţurile lumii, produce cea mai mare dezamăgire faţă de Barack Obama şi administraţia sa. Nimeni nu se aştepta ca fostul profesor de drept constituţional să dea o astfel de lovitură drepturilor civile. În cele două mandate ale sale, numărul persoanelor puse sub acuzare pentru deconspirarea de informaţii secrete a ajuns la un nivel record. Şapte cetăţeni americani au fost inculpaţi pentru spionaj, dublu faţă de toţi preşedinţii americani, inclusiv faţă de predecesorul lui Obama, George W. Bush. Au fost puşi sub acuzare, printre alţii, fosta agentă CIA Valerie Plame, deconspirată ilegal de un fost angajat al administraţiei Bush, soldatul Bradley Manning, pentru că a furnizat WikiLeaks note diplomatice care trebuiau distruse, generalul James E. Cartwright, responsabil pentru dezvăluirile despre virusul informatic care a afectat calculatoarele din Iran, şi, mai nou, Edward Snowden, care a dat publicităţii informaţii şi dovezi despre amplele programe de supraveghere desfăşurate de Agenţia pentru Securitate Naţională (NSA).

POZIŢIE COMUNĂ Monitorizarea metadatelor comunicaţiilor telefonice sau pe internet, inclusiv e-mailuri sau convorbiri telefonice, şi stocarea lor pe termen nedeterminat reprezintă pur şi simplu un atac paranoic asupra drepturilor personale, care încalcă Amendamentul 4 din Constituţia SUA. Nici măcar suspiciunea de terorism nu mai poate fi invocată de oficialii americani, dat fiind faptul că au fost supravegheate şi comunicaţiile celor mai importanţi aliaţi ai SUA. UE nu poate trece cu vederea că au fost spionaţi până şi negociatorii europeni care participau la tratativele pentru acordul de liber schimb pentru o piaţă unică transatlantică. Operaţiunea Dropmire a vizat spargerea serverelor din instituţiile UE de la Bruxelles. Spionarea vieţii private a cetăţenilor, fără niciun motiv, aduce aminte de vremurile Războiului Rece, iar, pe rând, cele 38 de state de pe lista dată publicităţii de Edward Snowden cer explicaţii oficialilor americani. Cel mai recent, Japonia a cerut explicaţii administraţiei de la Washington, după oficialii din Belgia, Grecia şi Austria. Preşedintele Franţei, François Hollande, a cerut, ieri, o poziţie coordonată, comună, a Europei referitor la suspiciunile de spionare a instituţiilor europene de către SUA.

OPŢIUNI REDUSE Demersurile lui Edward Snowden de a găsi refugiu nu s-au încununat deocamdată cu succes. Fostul consultant al NSA a renunţat, de exemplu, de bunăvoie la cererea de azil adresată Rusiei, după ce preşedintele Putin a declarat că îi va acorda refugiu doar dacă va stopa dezvăluirile sale, care fac rău SUA. Vladimir Putin a insistat că Snowden nu este un agent rus, iar agenţiile de securitate din Rusia nu l-au contactat şi nu lucrează cu acesta. În numele lui Edward Snowden s-au trimis cereri de azil unui număr de 21 de ţări, printre care Austria, Bolivia, Brazilia, China, Cuba, Ecuador, Finlanda, Franţa, Germania, India, Irlanda, Italia, Olanda, Nicaragua, Norvegia, Polonia, Spania, Elveţia şi Venezuela. Aceste cereri au fost făcute de avocata Sarah Harrison, o angajată britanică a WikiLeaks, care îl însoţeşte din 23 iunie, când Edward Snowden a părăsit Hong Kong, unde se ascundea după ce a demascat programul de supraveghere electronică al Guvernului SUA, cu destinaţia Moscova, capitala rusă ce urma să devină doar un punct de tranzit spre o altă destinaţie, dar unde se află şi în prezent. Opt dintre ţările europene au prevederi care susţin că solicitantul de azil trebuie să se afle pe teritoriul lor pentru a lua o decizie. Polonia şi India au anunţat că i-au refuzat cererea.

Edward Snowden l-a acuzat, luni, pe preşedintele Barack Obama că i-a ordonat vicepreşedintelui Joe Biden să exercite presiuni asupra conducătorilor statelor de la care a cerut azil, cu scopul de a obţine extrădarea sa. Totodată, Edward Snowden i-a trimis o scrisoare preşedintelui Ecuadorului, Rafael Correa, căruia i-a mulţumit pentru sprijin, pentru că l-a ajutat să părăsească Hong Kong-ul şi să ajungă la Moscova.