EXISTĂ DUMNEZEU!

Funcționarii tehnocrați se pregătesc se facă un anunț... de bun simț - România nu mai aderă la zona euro în 2019. Nu că n-am aștepta cu interes momentul în care leul românesc va „muri“ în mod oficial și, odată cu el, se va sfârși domnia Băncii Naționale a României. Dar, și e un mare „dar“, am pierde din flexibilitatea în fața șocurilor și, în doi timpi și trei mișcări, am ajunge Grecia II. Sau Portugalia II, Irlanda II, Spania II (așa-numitul grup PIIGS - n.r.)... Și asta deși îndeplinim, în mare parte, criteriile de convergență de la Maastricht, care, în viziunea liderilor zonei euro, caracterizează o economie sănătoasă (rată scăzută a inflației, finanțe publice OK, curs de schimb stabil), după cum spune analistul Florin Cîțu - „Respectarea acestor criterii nu reprezintă o garanție că economia va rămâne competitivă după aderarea la zona euro și că nu va deveni o povară pentru restul statelor membre“. Adevărata problemă este însă alta - pentru România este imposibil să reducă decalajul față de alte state din eurozonă. Unele simulări arătau că ar dura 17 ani să îi prindem din urmă pe austrieci, dacă ei s-ar opri acum din dezvoltare... Și încă un fapt divers - Polonia, care e la ani lumină de noi, încă folosește zlotul. „Trecerea la euro pune economia noastră în competiție directă pentru resurse și capital cu celelalte țări din zona euro. Am fi forțați să ne restructurăm foarte rapid, în primii ani după aderare, ceea ce va însemna șomaj și creștere economică redusă. Sau putem amâna reforma, cum au făcut țările PIIGS. Vor crește deficitul extern și datoria publică și, la un moment dat, va trebui să facem o reformă dureroasă. Nu există niciun fel de scurtătură care să elimine reforma reală. Adoptarea euro nu este o soluție în acest sens, ba din contră“, mai spune Cîțu.

HAI CU REFORMA!

De altfel, experiența statelor PIIGS a demonstrat că restructurarea economiei în interiorul zonei euro este bruscă și foarte scumpă - șomaj, producție redusă etc. Iar recuperarea este lentă, după cum se vede în cazul Greciei. Mult mai rapidă ar fi „vindecarea“ în afara uniunii monetare, cu monedă proprie. „În cel mai optimist scenariu, economia nu va reveni la o creștere medie similară cu cea din perioada 1980 - 2007 mai devreme de 2025. În acest fel, avem șansa să beneficiem din plin de următoarea perioadă de creștere, ÎN AFARA zonei euro. Iar clasa politică are șansa de a reforma țara într-o perioadă de boom, nu într-una de criză. O aderare grăbită ar crește riscul ca România să ajungă exact în situația Greciei“, conchide Florin Cîțu.