Reprezentanţii Oficiului Român pentru Adopţii (ORA), au trimis Guvernului un memorandum prin care solicitau redeschiderea adopţiilor internaţionale. Problema adopţiilor internaţionale este una extrem de sensibilă pentru autorităţile române, acestea fiind nevoite să facă faţă unor critici dure atît în perioada în care adopţiile erau permise cît şi după au fost suspendate, ca urmare a presiunilor externe. Potrivit documentului ORA, adopţiile internaţionale ar trebui să fie permise doar în cazurile în care adopţia naţională a eşuat în repetate rînduri. Reprezentanţii ORA arată că, pe parcursul celor patru ani de implementare a legii privind regimul juriodic al adopţiei, s-a constatat că există în continuare cîteva categorii de copii „greu adoptabili\" pentru care cadrul normativ în vigoare nu permite identificarea unor soluţii de îngrijire adecvate, cu caracter permanent. „Este vorba despre copii mai mari de şase ani, copii aparţinînd unor minorităţi etnice, copii cu probleme medicale grave sau cei care sînt mai mulţi de doi fraţi care nu pot fi reintegraţi în familie şi pentru care nu pot fi identificaţi adoptatori în România, astfel încît aceşti copii rămîn în sistemul de protecţie specială pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani\", se arată în document. Decizia de redeschidere a adopţiei internaţionale vine după ce campaniile de promovare a adopţiei naţionale, strategiile judeţene de recrutare a potenţialilor părinţi adoptatori şi programele de specializare ale profesioniştilor din domeniu nu au reuşit să determine schimbări majore în ceea ce priveşte disponibilitatea familiilor din România de a adopta şi copii din aceste categorii. În acest context, una dintre soluţiile pentru asigurarea dreptului la o familie pentru copiii pentru care nu se poate identifica în plan naţional a familie adoptatoare ar putea fi reprezentată de lărgirea sferei persoanelor care au capacitatea de a adopta un copil din România, acest lucru urmînd să se facă însă în strînsă corelaţie cu „crearea unui cadru riguros de derulare a adopţiilor internaţionale care să confere garanţii ferme de realizare a acestora numai în cazuri justificate de interesul superior al copilului şi sub controlul strict al instituţiilor de specialitate ale statului\".

Rapoarte periodice către ORA

Pentru a evita crearea unor noi suspiciuni cu privire la derularea procedurilor de adopţie între ţări, precum şi pentru a asigura garanţii ferme de realizare a acestora numai în cazuri justificate de interesul superior al copilului, iniţiatorii documentului solicită ca în adopţiile internaţionale procedurile judiciare să fie exclusiv în competenţa instanţelor judecătoreşti iar cele administrative, de instrumentare a cazurilor, numai în competenţa ORA şi să fie aplicate doar copiilor pentru care nu s-a identificat o persoană/familie adoptatoare în România. Documentul mai prevede că identificarea persoanei sau familiei adoptatoare va fi realizată acordînd prioritate rudelor copilului şi ţinînd seama în mod corespunzător de necesitatea unei anumite continuităţi în educarea copilului, precum şi de originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică. În cazul în care adoptatorul sau familia adoptatoare nu este rudă a copilului, adopţia va putea fi realizată doar de către persoane care au domiciliul sau rezidenţa în state semnatare ale Convenţiei de la Haga. Instanţa judecătorească ar putea încuviinţa adopţia numai dacă există garanţii că ORA va primi rapoarte cu privire la evoluţia copilului, cel puţin doi ani de la încuviinţarea adopţiei, prin intermediul autorităţile competente din statul de primire iar statul român, prin ORA ar trebui să încheie convenţii cu statele de primire prin care să se stabilească un mecanism de cooperare între cele două state semnatare în realizarea adopţilor internaţionale. Iniţiatorii documentului afirmă că o astfel de măsură ar trebui luată avînd în vedere acordarea de şanse egale tuturor copiilor separaţi de familiile lor naturale, care nu pot fi reintegraţi şi nici nu sînt adoptaţi în România.