Cum a fost începutul dvs. ca artist?

La început, am fost un rock-er rebel, cu părul lung, îmbrăcat în piele. Apoi, l-am întîlnit pe Horia Moculescu care m-a civilizat, m-a îmbrăcat într-un costum şi m-a dus la Festivalul de la Mamaia. Din momentul acela am început să fiu cunoscut, să fiu iubit, dar am învăţat şi eu să iubesc oamenii. De fapt, cred că începutul meu a fost la doi ani, cînd am interpretat piesa “Mama”.

Amintiţi mereu de părinţii dvs. Ce vă aduce aminte de ei?

Din păcate, mama şi tata nu mai sînt printre noi. În schimb, au rămas lucrurile pe care le-au creat ei. Opera din Constanţa, creată de tatăl meu, teatrul de vară de aici. Chiar şi eu sînt o creaţie a lor, care mai cîntă, în ciuda faptului că împlinesc, în curînd, 50 de ani. Sper să mai cînt încă 100 de ani, de acum înainte...

Ce părere aveţi despre artiştii tineri?

Cred că avem mulţi tineri talentaţi în România. Există melodii foarte frumoase, moderne, cîntate foarte bine de... “puştani”, chiar surprinzător de bine. În schimb, va mai trece puţină vreme pînă cînd se va auzi un concert live, la fel de bine ca pe un CD, dar cred că se va face şi acest lucru, avem tineri foarte talentaţi.

Credeţi că muzica dvs. mai “prinde” la tineri?

Sincer să fiu, cred că tinerii nici nu mi-au ascultat muzica, aşa că nu cred că muzica mea poate “prinde”. Dar nu este vina mea că nu am un public tînăr, este vina caselor de producţie. Cred că ceea ce fac eu s-ar putea vinde...

Vă mulţumeşte ideea că aveţi un public, deja, încadrat într-o categorie de vîrstă?

Da... mă mulţumeşte, pentru că am reuşit, pe parcursul anilor, să am publicul meu. Mă mai mulţumeşte faptul că oamenii au devenit mult mai talentaţi decît înainte şi nu mai acceptă orice. De exemplu, spectacolul dat în memoria lui Dan Spătaru, de la Bucureşti. Au fost 5.000 de persoane, iar timp de patru ore şi jumătate nu au ieşit să fumeze o ţigară sau să facă altceva. Toţi au plîns, toţi au rîs, s-au bucurat pentru acest spectacol. Am vrut să facem acest eveniment pentru publicul nostru, al meu, al lui Cornel Constantiniu, al lui Mihai Constantinescu sau al Corinei Chiriac. Nu pot să promit, pentru că, deocamdată, nu am o casă de producţie, dar îmi doresc să fac, anul viitor, o casetă care să aducă în casa ascultătorilor noştri cît mai multă muzică bună şi de calitate. Cred că acest lucru este cel mai important.

Ce părere aveţi despre... manele?

Manele sînt bune, dar numai cînd dansezi... Nu cred că maneaua este reprezentativă pentru poporul român, ar trebui să existe o muzică care să ne poate reprezenta şi în Europa. Nu văd cum s-ar putea acest lucru cînd şi copiii ştiu versurile acestui gen... Nu sînt adeptul manelelor absolut deloc, dar nu le sînt nici duşman. Ceea ce mă deranjează pe mine la manele este amestecătura de genuri. Lucrul amestecat pute...

Aveţi un mesaj pentru publicul constănţean?

Ei ştiu că eu îi iubesc foarte mult! Dragostea mea pentru ei este fără margini. Atunci cînd se spunea că din Constanţa se dă ora exactă în muzică, nu s-a greşit. De aici sînt eu, trupa “3rei Sud Est”, Costi Ioniţă, care, în afară de manele, a mai făcut şi muzică frumoasă.