Cultura românească este îndoliată, deplângând trecerea în nefiinţă a unuia dintre cei mai prolifici poeţi contemporani, Adrian Păunescu. Inima liderului Cenaclului Flacăra şi a fostului om politic a încetat să mai bată, vineri dimineaţa, la Spitalul de Urgenţă Floreasca din capitală, unde fusese internat din 26 octombrie, din cauza problemelor cardiace, renale şi hepatice. Pe patul de suferinţă, poetul nu şi-a pierdut inspiraţia, scriind o ultimă poezie, „De la cardiacul cordial”.

„Mamaia Copiilor” a rămas fără preşedintele juriului. Pentru Constanţa, trecerea în eternitate a omului şi poetului care, în iulie, împlinise 67 de ani, reprezintă o pierdere enormă: oraşul de la malul mării nu a pierdut doar Poetul, ci şi pe cel care, timp de un deceniu, a fost preşedintele juriului Festivalului Naţional „Mamaia Copiilor”. „Mamaia Copiilor şi-a pierdut părintele (n. r. compozitorul Aurel Manolache) şi preşedintele juriului în acelaşi an. Adrian Păunescu a reprezentat pentru „Mamaia Copiilor” enorm, sprijinindu-l mereu pe tata, încă de la primele ediţii. În vară, la festival, era mâhnit că nivelul cultural al întregii ţări a scăzut foarte mult. Atunci mi-a spus: „Dragă Liviu, trebuie să-ţi spun că ceea ce mă doare cel mai tare este mitocănia în cultură”, a spus actorul Liviu Manolache. „Pe Adrian Păunescu l-am cunoscut din timpul studenţiei, când facultatea ne-a trimis să recităm versuri din Bacovia, la Braşov. Atunci l-am cunoscut pe Adrian Păunescu şi vă spun că va fi unul dintre cei mai mari poeţi pe care i-a dat naţia aceasta. Nu putea gândi decât în versuri. Dumnezeu să-l odihnească!”, a mai spus Liviu Manolache.

„Prin dispariţia fizică a lui Adrian Păunescu, literatura română pierde un mare poet, iar România pierde unul dintre cei mai mari luptători pentru formarea Românei Mari. A reuşit nu numai să mobilizeze şi să atragă în jurul lui foarte mulţi tineri, o muzică de calitate, dar şi poeţi de peste Prut, înscriindu-se perfect în familia spirituală a poeţilor basarabeni precum Grigore Vieru sau Nicolae Dabija, pe care, de altfel, i-a şi promovat. Aş spune că, pentru România, Adrian Păunescu a însemnat ceea ce a însemnat pentru Anglia Beatles, deoarece el şi-a dat seama de lipsa de libertate a tinerilor, de dorinţa lor de a se manifesta, motiv pentru care a creat acel cenaclu care era o punte către speranţă şi viitor, dându-le tinerilor o motivaţie. Eu aşa l-aş compara, fără să-i judec opera impresionantă. Îl ştiu pe Păunescu din timpul facultăţii, dar pot spune că este poetul fără vârstă”, a spus preşedintele Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România, Cristina Tamaş. Scriitoarea şi-a amintit că, în anii ’92-’93, i-a realizat poetului un portret nepartinic, pentru postul Radio Constanţa. Impresionat de portretul pe care l-a primit în manuscris, Adrian Păunescu l-a publicat, cu fidelitate, în revista sa, „Totuşi iubirea”. „Mi s-a părut o dovadă de fair-play să publici în propria revistă un material care nu îţi este complet favorabil”, a conchis Cristina Tamaş.

Constanţa, îndoliată. „Anul acesta, i-am pierdut pe Vasile Cojocaru, Jean Constantin şi pe Aurel Manolache, iar acum l-am pierdut pe Adrian Păunescu. Am avut o relaţie foarte bună cu el. Am pierdut un mare poet. În iulie, la Festivalul „Mamaia Copiilor”, mi-a dat volumul „Libertatea de unică folosinţă”, cu autograf”, a spus emoţionat directorul Casei de Cultură a Sindicatelor, Gheorghe Ungureanu, care şi-a amintit de poezia „Mă tem că mor”.

La aflarea dureroasei veşti, sute de oameni au trecut, vineri, pe la locuinţa lui Adrian Păunescu din centrul Capitalei, lăsând pe gardul casei flori şi drapele ale României sau aprinzând câte o lumânare în memoria poetului. Sicriul cu trupul neînsufleţit al poetului a fost depus la sediul Uniunii Scriitorilor din România, urmând ca sâmbătă să fie mutat la Ateneul Român. Poetul va fi înmormântat, duminică, în Cimitirul Bellu, pe Aleea Scriitorilor, în vecinătatea locului în care îşi doarme somnul de veci Nichita Stănescu.