1 Martie şi Mărţişorul vin şi cu bune, şi cu rele. După un periplu pe la tarabele amplasate în multe zone din Constanţa, găsim simbolurile primăverii la preţuri de... criză. Cele mai ieftine costă un leu, iar cele mai scumpe pot depăşi 25 de lei. Ce se vinde? Ce vrei şi ce nu vrei, bani să iasă, spun unii comercianţi. Cei mai mulţi habar nu au ce înseamnă mărţişorul, care este istoria lui. Ştiu una şi bună, să-şi vândă marfa pentru ceva profit. Alţii o fac din pasiune. Îşi testează originalitatea şi talentul, an de an. „Barometrul?” Vânzările, spun ei. Multe dintre obiectele lucrate cu trudă fiind vândute la preţuri simbolice. Costul unei flori presate sau al unei hârtii lucrate manual a devenit mai mult simbolic şi nu răsplăteşte munca pasionatului de handmade. Însă, pe de altă parte, cei mai mulţi dintre vânzătorii de chilipiruri nu trăiesc din vânzarea mărţişoarelor, pentru că oricum nici nu ar putea supravieţui, sunt de părere cei mai mulţi comercianţi. În schimb, e acea plăcere de a lucra pentru sufletul propriu. O muncă mai mult pentru „gâdilarea orgoliului personal”, aşa o caracterizează unii dintre practicanţii de handmade. Pentru că despre deschiderea unei afaceri în domeniul mărţişoarelor nici nu poate fi vorba.

PASIUNE PÂNĂ LA MOARTE Puţini dintre noi ştiu să lucreze mlădios hârtia şi să realizeze adevărate opere de artă, aşa încât cele mai multe mărţişoare sfârşesc în kitsch. Printre persoanele care îşi dau silinţa, dar se şi pricep să confecţioneze simboluri ale primăverii, cu adevărat originale, se numără şi Victoria Georgescu, din Constanţa. Am găsit-o la Târgul de mărţişoare organizat la Muzeul de Artă Populară. Ea realizează mărţişoare de mai bine de cinci ani. Şi-a descoperit pasiunea în timp de lucra ca profesoară în satul Răzoare din comuna constănţeană Oltina. „Îmi propusesem să experimentez cu copiii mei tehnica lucrului cu hârtia. Şi uite aşa am descoperit că îmi place. Stăteam la Răzoare de luni până vineri şi, pentru că nu aveam televizor, am început să confecţionez lucruri realizate manual”, povesteşte Victoria. Îi place să lucreze mărţişoare pentru că în acelaşi timp o relaxează şi o ţine departe de stresul cotidian. Recunoaşte că este o muncă titanică, dar o practică din plăcere. „Sunt deja la a cincea ediţie a târgului de la Muzeul de Artă Populară. Aplic tehnica quilling-ului şi nu folosesc hârtie din comerţ, ci tai fâşii din coala A4 cu foarfeca. Mărţişoarele sunt încreţite, apoi rulate. Altele sunt lucrate pe pieptăn. Între timp m-am lăsat de profesat pentru că mai trebuia să şi mănânc şi m-am angajat în altă parte, însă pasiunea merge mai departe”, spune pasionata de handmade. Ea recunoaşte că mărţişoarele nu sunt o afacere din care o persoană ar putea supravieţui. De altfel, anul trecut, media răsplatei financiare după zile întregi de migală şi răbdare în realizarea micilor simboluri ale primăverii a fost în jur de 700 de lei. Cu alte cuvinte, este imposibil să trăieşti din vânzarea mărţişoarelor. Banii nu ajung nici pentru plata cheltuielilor într-o lună. Plus că migala, răbdarea, atenţia şi timpul alocat confecţionării mărţişoarelor nu pot fi recuperate niciodată.

TALENTUL ÎI ADUCE BANI Pe de altă parte, există comercianţi care îşi rotunjesc veniturile practicând pasiunea de a realiza obiecte handmade. Eugenia Tudor, din Constanţa, este un exemplu că pasiunea poate fi răsplătită conform muncii prestate. Ea a ieşit la pensie în 2010 şi de atunci îşi testează îndemânarea fie realizând mărţişoare, fie încondeind ouă, fie cosând costume populare. Cunoaşte tehnica ţesutului şi coase costume populare moldoveneşti pentru că originile ei sunt în acea parte de ţară. „Toată viaţa mea am lucrat la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu, iar la pensie am reluat pasiunile din copilărie. Acum mă ocup de ce e frumos. Cu asta îmi omor timpul la tinereţea a doua”, spune femeia, admiţând că, anul trecut, din practicarea handmade-ului a obţinut 1.000 de euro. „Eu nu confecţionez mărţişoare pentru bani, ci din plăcere, dar banul iese. Nu pot să mă plâng. Pentru 100 de brăţări, şnurul şi mărgelele folosite am plătit 40 de lei. Mie îmi convine să dau o brăţară cu trei lei. Mi se pare preţul potrivit. Însă dacă omul nu are decât doi lei atunci le dau şi cu mai puţin. Mi se pare normal”, spune, mulţumită, femeia. Un alt motiv pentru care lucrează „frumosul” este că strănepoatele sale sunt plecate în afară şi îşi doresc să aibă costume tradiţionale româneşti, dar şi să păstreze obiceiurile noastre, aşa cum este şi Mărţişorul.

TRADIŢIE Muzeograful de la Muzeul de Artă Populară Constanţa, Ioana Tompe, ne-a dat câteva repere privind tradiţia mărţişorului. Povestea Mărţişorului pare destul de veche, deşi este atestată documentar abia la începutul sec al XIX-lea. Se pare că ar proveni din mitologia romană. O variantă a legendei mărţişorului este şnurul de lână, format din 365 de fire (corespunzătoare zilelor anului). El ar fi fost tors de Baba Dochia, în timp ce urca cu turma de oi la munte, începând de la 1 martie. Altă legendă populară spune că: “umblând cu oile prin pădure şi torcând lâna din furcă, Baba Dochia a găsit o para, i-a făcut o bortă (gaură) şi a legat-o cu un fir de aţă, asta se întâmpla într-o zi de martie şi de atunci s-a extins obiceiul”. Mai târziu, la români, 1 Martie este ziua Babei Dochia, personaj mito-folcloric, descinzând din străvechiul cult al Marii-Mame, zeiţă a pământului şi vegetaţiei.

ÎN CREDINŢA POPULARĂ SE CREDEA CĂ PURTĂTORII MĂRŢIŞORULUI (ŞNURULUI ALB ŞI ROŞU) VOR FI SĂNĂTOŞI ŞI FRUMOŞI, PLĂCUŢI ŞI DRĂGĂSTOŞI, BOGAŢI ŞI NOROCOŞI, FERIŢI DE BOLI, DE DEOCHI ŞI DE FARMECE.

Luna martie era dedicată zeului Mars, divinitate a vegetaţiei şi protector al căsătoriilor. Atunci romanii obişnuiau să celebreze Matronalia, o sărbătoare a femeilor, ocazie cu care ofereau daruri soţiilor. Sărbătoarea Mărţişorului este una din cele mai frumoase datini păstrate la români. Tradiţia dăruirii mărţişorului este menţionată de Iordache Golescu în “Condica limbii româneşti”: “Mărţişorul este şi martie, dar se zice aşa şi la o aţă împletită cu un fir alb şi roşu ce-l leagă la gâtul, la mâinile copiilor în luna lui martie, spre pază, spre depărtarea dă orice boală, dă dăochiat, dă fermecat…”

Mărţişorul - un şnur bicolor (alb-roşu) care adună zilele, săptămânile şi lunile unui an în două anotimpuri: iarna şi vara, făcut cadou la 1 martie - străvechi început de An Agrar; şnur din două culori de lână, alb-roşu sau alb-negru, albul simbolizând inocenţa, nevinovăţia, roşul - tinereţea, culoarea sângelui, firul vieţii, negrul - belşugul pământului. În credinţa populară se credea că purtătorii mărţişorului vor fi sănătoşi şi frumoşi, plăcuţi şi drăgăstoşi, bogaţi şi norocoşi, feriţi de boli, de deochi şi de farmece. După ce se scotea, mărţişorul se ascundea sub o piatră sau pe gard, de unde veneau berzele să-l ia, acestea fiind chiar invocate: “na-ţi negreţele şi dă-mi albeţele!” - în Dobrogea. În satele din Sud-Estul ţării exista obiceiul de “a se bea mărţişorul”, adică se făcea o petrecere la care participau numai femei, după care şnurul mărţişorului se agăţa în livezi, pe ramurile pomilor sănătoşi.