De la CEO la președinte al SUA, tranziția este dură pentru Donald Trump. Miliardarul antisistem a promis reformarea țării în mod energic, dar Justiția și Congresul îi limitează competențele în temeiul Constituției, comentează AFP. Noul locatar al Casei Albe a suferit două eșecuri răsunătoare în privința a două măsuri majore de la începutul mandatului: decretul anti-imigrație și reforma sistemului de sănătate. "Președintele nostru este destul de slab" pe plan constituțional, declară John Carey, profesor la Dartmouth College, comparativ cu președinții francezi sau alte sisteme politice. În SUA, guvernul nu poate să facă să treacă texte cu forța. Congresul este stăpânul agendei sale. Și drepturile opoziției sunt de obicei foarte importante în camera superioară, Senat, unde o majoritate calificată este necesară.

"Puterea președintelui asupra parlamentarilor este mai ales puterea de a convinge", declara John Carey pentru AFP. "În această situație, Trump și-a supraestimat în totalitate capacitatea sa de a-și exercita această putere", spune el.

Justiția este preluată în mod sistematic de către adversarii politici asupra deciziilor prezidențiale, blocând uneori aplicarea lor. Interferența judiciară nu este complet nouă; Franklin Roosevelt și-a văzut al său "New Deal" ("Noul Curs") aproape blocat de Curtea Supremă în 1930. Dar "judiciarizarea" politicii s-a intensificat în ultimii ani. "Nu-mi amintesc un singur președinte care să se fi confruntat atât de repede cu atâtea recursuri în fața Justiției", subliniază constituționalistul Erwin Chemerinsky. Aceste proceduri au loc într-un context deosebit de polarizat: Donald Trump denunță Justiția... "politizată", vinovată - în opinia sa - de uzurparea atribuțiilor sale suverane.

La acești factori structurali, cu care se confruntă toți președinții americani, se adaugă particularitățile lui Donald Trump. El este cel mai nepopular președinte din istoria recentă la început de mandat, acumulând mai puțin de 40% de opinii favorabile. Dacă în 1981 democrații au colaborat cu popularul președinte republican Ronald Reagan, la momentul actual, democrații sunt puțin tentați să caute un compromis cu actualul șef al Executivului. Dar chiar și reprezentanți ai majorității îl sfidează. O facțiune rebelă i-a torpilat planul de a abroga "Obamacare" săptămâna trecută, provocând un început de "război civil" în cadrul Partidului Republican.

Apoi, metode de gestionare expeditive și puțin ortodoxe ale fostului om de afaceri au creat confuzie. A vrut să curețe mlaștina, dar s-a împotmolit, înconjurat de "outsideri" puțin familiarizați cu funcționarea administrației. „Acesta este cel mai prost început de președinție pe care l-am văzut în viața mea”, declară David Rohde, profesor de științe politice la Universitatea Duke. Dar exact la zece săptămâni de la preluarea mandatului, cel de-al 45-lea președinte al SUA își păstrează prerogativele care, dacă sunt utilizate cu înțelepciune, pot să-i permită să recâștige controlul, de exemplu, în cadrul testului iminent legat de buget.

Predecesorii săi George W. Bush și Barack Obama au învățat să evite paralizia administrativă a Congresului. Unele dintre inițiativele lor au eșuat în instanță, dar altele au supraviețuit. "Trump va avea multe ocazii de a acționa în mod eficient prin decret și prin regulament'', mai spune John Carey, care notează că Donald Trump "nu a pierdut timpul" după înfrângerea sa în domeniul sănătății, lansând anularea normelor ecologiste stabilite de către Barack Obama. În ceea ce privește Justiția, liderul republican va fi în curând ajutat de o Curte Supremă cu o majoritate conservatoare, prin numirea lui Neil Gorsuch judecător. Toți judecătorii federali sunt numiți de președinte, aceasta i-ar permite în timp să schimbe coloratura politică a magistraturii.

Aceasta însă va lua "ani", explică Eric Posner, profesor la Chicago Law School. Dacă "va servi două mandate, atunci el va numi probabil o minoritate importantă pe ansamblul judecătorilor federali", consideră acesta. Din cauza vârstei judecătorilor curților de apel, Trump ar putea numi între o treime și jumătate a judecătorilor de apel, lăsând o amprentă profundă asupra sistemului judiciar.