Liderii africani vor cere naţiunilor bogate 67 de miliarde de dolari pe an pentru a ameliora efectele încălzirii globale, potrivit unui proiect de rezoluţie. Zece lideri de pe continentul african poartă în prezent discuţii la sediul Uniunii Africane din capitala Etiopiei, pentru a ajunge la un acord înainte de summit-ul pentru climă de la Copenhaga, din luna decembrie. Abilitatea redusă a statelor africane de a negocia în cadrul summit-urilor precedente a fost pusă pe seama lipsei unei viziuni coerente la nivel de continent.

Africa are o contribuţie minimă la poluarea învinuită pentru încălzirea globală, dar este regiunea care va fi cel mai serios afectată de secetă, inundaţii, valuri de căldură şi de nivelul în creştere al apelor, în cazul în care schimbările climatice nu sînt stopate. La începutul anului, premierul etiopian, Meles Zenawi, a lansat un apel către naţiunile bogate, să ofere compensaţii pentru încălzirea Africii, argumentînd că poluarea din emisfera nordică nu ar fi putut fi cauzată de foametea din anii ‘80. La fel de drastic afectată de schimbările climatice este şi China, care este însă unul dintre cei mai mari poluatori mondiali. Aproximativ 4,6 milioane de locuitori ai Chinei nu au o sursă sigură de apă, din cauza temperaturilor ridicate şi a cantităţii reduse de precipitaţii din acest sezon. Încă din luna iulie, cea mai afectată zonă este cea de nord, mai ales Mongolia Interioară. Pe lîngă cele 4,6 milioane de oameni şi 4 milioane de animale domestice suferă din cauza lipsei de apă, în timp ce 8,67 de milioane de hectare de recolte sînt ameninţate. Experţii se tem că seceta s-ar putea prelungi şi către sud, pentru că în regiunile afectate, temperaturile se menţin ridicate. Ultimele estimări arată că aceasta este cea mai gravă secetă ce a afectat Mongolia Interioară în ultimele cinci decenii. În aceste condiţii, autorităţile iau în considerare crearea de ploi artificiale, pentru a ameliora situaţia.

Un studiu finanţat de Global Humanitarian Forum, cu sediul la Geneva, arată că statele sărace suportă mai mult de nouă zecimi din povara umană şi economică a schimbărilor climatice. Cu toate acestea, cele mai sărace 50 de ţări contribuie cu mai puţin de 1% din emisiile de dioxid de carbon de la nivel global. Inversarea efectelor schimbărilor climatice poate costa pînă la 185 de milioane de dolari pînă în 2020 şi va cere mult mai multe acţiuni din partea guvernelor decît s-a întreprins pînă acum, se arată într-un comunicat al grupului de mediu ClimateWorks Foundation. Acesta asigură analiza economică şi de mediu pentru negocierile ONU, menite să ducă la un acord de mediu care să înlocuiască Protocolul de la Kyoto, semnat în 1997. Grupul de mediu estimează că guvernele ar putea fi obligate să cheltuiască pînă la 114 de miliarde de dolari annual, între 2010 şi 2020, pentru a ajuta naţiunile sărace să îşi îndeplinească angajamentele. Cifra se apropie de cea estimată de organizaţia World Wildlife Fund for Nature. Alte organizaţii vin cu prognoze mai dramatice, potrivit cărora schimbările climatice ar putea costa 1% din PIB-ul global, adică 400 de miliarde de dolari anual. Fundaţia europeană pentru climă anunţă că tehnologia disponibilă în prezent poate contribui la reducerea emisiilor cu 35 de gigatone pînă în 2030, dar este nevoie de acţiuni urgente.