OAU! Instituția zisă și ANAF se modernizează cu bani grei de la Banca Mondială și ne bate toată ziua la cap că România crește cu taxele noastre, ale fraierilor, pardon, contribuabililor. Pe cei cu ale căror taxe țara asta ar decola în stratosferă, ANAF îi lasă în pace. Dacă i-a dus capul să facă evaziune și să-și mute banii în offshore-uri, ce sens are să te lupți cu ei? Sigur pierzi, că, la câți bani au, își permit avocați la fel de jmekeri ca ei. Așa că hai după sclavi, pardon, contribuabili. Ce ești tu? O firmă mică? Ia uite cum te facem și mai mică, după ce-ți aplicăm o amendă cât jumătate din cifra de afaceri, pentru că n-aveai lipit pe ușă afișul obligatoriu cu „Cereți bonul fiscal“. Iar tu, cel de colo, tu ce ești? Om... normal! Pune-l la zid! Și trimite-l să stea la coadă, până vomită de plictiseală! Auzi tu, om normal. Dă-i decizii de impunere, plimbă-l între ghișee, fă-l să se aplece și să bage capul prin fereastra aia mică, nu-i oferi nimic - ce-i aia plată online?!? Unde crezi că suntem aici, bă?!? - și ia-i tot ce are și ce n-are. El, contribuabilul, merită. Iar dacă e neserios, pune-l pe lista neagră! Să râdă toți de el.

HA HA! Și cică ANAF e o instituție în slujba cetățeanului, remarcă analistul Florin Cîțu - „Dar uite că pe prima pagină a site-ului Fiscului găsești prostia aia de listă cu datornici persoane fizice, care nu are nicio logică, mai ales că se publică până și ADRESELE restanțierilor“. Și mai amuzant (dar trist) e următorul fapt - tot pe site-ul ANAF se găsește și Carta Contribuabilului, care spune următoarele - „Informaţiile aflate în posesia noastră, furnizate fie de dumneavoastră, fie de terţi, potrivit procedurilor legale, sunt utilizate EXCLUSIV în scopuri fiscale. Ele sunt protejate prin secretul profesional, care interzice funcţionarilor, sub pedeapsa sancţiunilor disciplinare sau penale, să le dezvăluie la terţi, adică la orice persoană în afară de dumneavoastră. Regula se aplică atât la transmiterea de informaţii oral, cât şi la documentele scrise (declaraţii fiscale, extrase ale actelor notariale, decizii de impunere etc.) sau informaţiile obţinute cu ocazia unei inspecţii fiscale. Legea nu permite derogarea de la această regulă decât în anumite situaţii, strict reglementate - spre exemplu, comunicarea informaţiilor către alte autorităţi, la solicitarea lor şi care, de asemenea, sunt obligate să respecte confidenţialitatea“. Vorba lui Cîțu - „QED“.