Anul agricol 2011 a adus recolte bune pentru agricultorii constănţeni. În judeţul nostru s-au recoltat aproximativ 550.000 de tone de grâu, în comparaţie cu producţia de anul trecut de numai 400.000 de tone. România are un an agricol bun, la nivelul întregii ţări, producţia de grâu fiind de peste opt milioane de tone. Singura problemă a agricultorilor constănţeni, şi cea mai gravă, este lipsa canalelor de irigaţii, la care se adaugă seceta din ultima perioadă. Situaţia este îngrijorătoare cu atât mai mult cu cât Dobrogea se confruntă cu cea mai mare lipsă de precipitaţii din ultimii patru ani, iar dacă în următoarele săptămâni nu va ploua, culturile de la anul vor fi compromise, spun specialiştii. “Avem un program de urmărire a precipitaţiilor pe aer şi sol. Vremea care este acum nu asigură răsărirea plantelor. Seceta este foarte puternică. Rapiţa înfiinţată deja va avea o răsărire neuniformă, fiind singura cultură care ar putea avea pierderi. În schimb, dacă va ploua în zilele următoare, toate culturile vor ajunge la capacitate de a răsări. După prognoza meteorologică, ar putea ploua după 4 octombrie”, a declarat directorul Direcţiei pentru Agricultură a Judeţului Constanţa (DAJC), Paraschiva Bobe.

UNII VOR PLOAIE, ALŢII NU Perioada în care se înfiinţează culturile de rapiţă este cuprinsă între 15 august şi 25 septembrie, iar ploaia trebuie să cadă cu aproximativ zece zile înainte de procesul de însămânţare, ceea ce nu s-a întâmplat, agricultorii mergând la risc. Orzul şi grâul se seamănă după 25 septembrie, însă, în urma schimbărilor climatice din ultimii ani, fermierii au început să se adapteze, cultivând grâul după 1 octombrie. Având în vedere condiţiile climatice, lipsa apei din pământ şi temperaturile mari de la baza solului, unii agricultori, cei care încă nu au semănat rapiţă, se vor reorienta. “După culturile de cereale, în rotaţie, terenul trebuie plantat cu plante tehnice. Din 200.000 de hectare câte au fost cultivate anul acesta cu cereale, aproximăm că 75.000 de hectare ar putea fi înfiinţate cu rapiţă. La ora actuală, aproape jumătate sunt semănate. Rapiţa este mai rentabilă ca producţie şi preţ, dar este dintre cele mai riscante culturi”, a explicat Bobe. Paradoxal, în această perioadă agricultorii care trebuie să recolteze porumbul şi floarea soarelui îşi doresc să nu plouă, pentru ca procesul să se desfăşoare în condiţii optime, iar cei care au înfiinţat culturile de rapiţă şi cei care vor semăna grâul îşi doresc ploaie. O soluţie pentru cei care îşi propuseseră să cultive rapiţă ar fi să semene păioase. “Grâul şi orzul rezistă la secetă şi se seamănă la o adâncime mai mare, de 6-8 cm, în comparaţie cu rapiţa care se seamănă la 2-4 cm. Dacă în urma recoltării culturilor de vară se aplică tehnologii corespunzătoare, solul va păstra apa, iar sămânţa de grâu va găsi un mediu bun de dezvoltare”, a mai spus Bobe.

MILA DOMNULUI În lipsa îngăduinţei Celui de Sus, când rugile agricultorilor nu sunt ascultate, salvarea culturilor agricole constă într-un sistem de irigaţii bine pus la punct. Acesta lipseşte cu desăvârşire, a fost distrus, furat şi încă se mai fură. Agricultorii nu primesc niciodată veşti bune din acest domeniu, fiind conştienţi că infrastructura de irigaţii este aproape inexistentă, iar costurile reabilitării ar fi uriaşe. “În 2011 au fost irigate, până la momentul acesta, 2.329 hectare şi vom mai iriga până la 30 septembrie. Numai pentru legume am fost solicitaţi pentru 1.544 hectare, porumb – 598 hectare şi floarea soarelui – 12 hectare. În 2010 au fost irigate 3.279 hectare”, a declarat, la rândul său, purtătorul de cuvânt al Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare, sucursala teritorială Dobrogea, Veronica Petrişoaia.

Dacă în urmă cu 30 de ani, în judeţul Constanţa se irigau 450 de mii de hectare de teren, în urmă cu doar patru ani, numai 50 de mii de hectare mai beneficiau de apă, iar din 2008 încă 10 mii de hectare au fost lăsate fără sistem de irigaţii. În ritmul acesta, dacă Dumnezeu nu are grijă an de an de culturile agricole, perspectiva ministrului Agriculturii, Valeriu Tabără, în care România va redeveni “grânarul Europei”, nu va rămâne decât un vis frumos de foarte scurtă durată.