Procesul neurologic din spatele afecţiunii Cotard este foarte puţin înţeles de către specialişti, dar există anumite cazuri care au fost documentate în amănunt, unde pacienții cred că au murit sau că au încetat să existe. Cunoscută şi ca iluzia Cotard, afecţiunea este atât de rară încât nu există estimări ale numărului de persoane afectate, scrie Descoperă. Esme Weijung Wang a dezvoltat afecţiunea brusc în 2013. Printre primele semne se numără inconsecvenţa şi pierderea contactului cu realitatea. După mai multe investigaţii, simptomele sale au avansat, iar în timpul unui zbor spre San Francisco, Wang şi-a pierdut cunoştinţa de mai multe ori în decursul unei ore. Wang era sigură că a murit în timpul zborului, după acesta ea trăind într-o branşă dintre viaţă şi moarte, care i-ar fi provocat pierderea memoriei. „Eram convinsă că am murit în timpul acelui zbor, că eram în viaţa de apoi şi nu am realizat acest lucru până atunci”, a declarat Wang.

Simptomele precum anxietatea şi pierderea cunoştinţei sunt comune în cazul persoanelor afectate de sindromul Cotard, însă iluziile sunt diferite în funcţie de pacient. Într-o carte din 1996, capitolul „Un mix între viaţă şi moarte: Studiu de Caz al iluziei Cotard”, boala era explicată astfel: „Simptomele pacientului au apărut în contextul unui sentiment general al irealităţii şi al morţii. În ianuarie 1990, după ce a fost externat din spitalul din Edinburgh, mama sa l-a dus în Africa de Sud. Băiatul era convins că a fost dus în iad şi că a murit de septicemie sau din cauza unei supradoze. Acesta credea că a împrumutat spiritul mamei sale pentru a-i arăta Iadul”. Deşi au fost câteva cazuri documentate despre persoanele cu afecţiunea Cotard, neurologii şi psihologii ştiu foarte puţine detalii despre afecţiune. Conform unui studiu de caz din 2013, persoanele afectate de sindrom aveau o activitate mai scăzută în zona creierului care este asociată conştientizării.