Trei judecători de la Curtea de Apel Timișoara și de la Tribunalul Timiș au adoptat hotărâri care vor genera, cu siguranță, ample dezbateri privind Justiția din România, întrucât refuză plata de către stat a unor daune morale pentru o persoană care a fost privată abuziv de libertate. Sentințele sunt emise în cazul lui Alexandru Riti, bărbatul ținut în arest preventiv timp de 283 de zile, într-un dosar în care a fost  acuzat de omor pe baza unei simple declarații, dată de o persoană cu grave probleme de sănătate și dependentă de alcool, după cum afirmă jurnaliștii de la Lumea Justiției. Odată închis dosarul prin achitarea inculpatului, omul declarat nevinovat după aproape 10 luni de detenție s-a întors împotriva statului, cerând despăgubiri pentru timpul petrecut după gratii. Precedente există, precum cazul Alin Cișmaru - care a primit despăgubiri de 20.000 de lei pentru că a fost reținut nelegal timp de 24 de ore de către un judecător. În cazul Riti, însă, cei trei judecători au refuzat să accepte plata de daune pe motiv că "privarea nelegală de libertate trebuie stabilită explicit". Aici pare să fie o fractură de logică în ce privește argumentația magistraților. Alexandru Riti a fost declarat nevinovat, prin sentință definitivă. Ceea ce înseamnă că Justiția română a decis că omul nu a comis fapta. Nu este destul de explicit faptul că omul este nevinovat? Pentru că, dacă o decizie definitivă de instanță nu este de ajuns, înseamnă că, în România, avem cu toții dreptul de a fi arestați preventiv până ne dovedim nevinovăția. Un principiu contrar celui al prezumției de nevinovăție pe care țara noastră susține că îl aplică, nu-i așa?