Importanţa mamei în viaţa noastră poate fi măsurată doar în zâmbete şi lacrimi de fericire. Nimic pe lume nu se compară cu afecţiunea celei care ne dă viaţa, care ne orientează în drumul spre maturitate şi care plânge odată cu noi. O mamă bolnavă de cancer are nevoie urgent de tratament, altfel, două fetiţe vor ajunge pe drumuri. Gherghiţa Condurachi, de 37 ani, mamă a două fete, de opt, respectiv 16 ani, se roagă la Dumnezeu să îi dea timp ca să îşi vadă copiii mari. În urmă cu un an, acuzând dureri abdominale serioase, femeia a ajuns să fie operată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) Constanţa de rezecţie rectosigmoidiană cu colostomie stângă terminală temporală, anexectomie dreaptă, diagnosticul operator fiind de tumoră stenozată de joncţiune rectosigmoidiană, tumoră chistică ovariană dreaptă, peritonită seroasă generalizată, în observaţie sindrom ascitic. Chiar dacă a urmat numeroase şedinţe de chimioterapie şi radioterapie, drama familiei Condurachi nu a luat sfârşit. La începutul anului 2011, boala a recidivat. Chinuită de dureri, slăbită fizic, mama a continuat lupta împotriva cancerului în speranţa că îşi va putea creşte copilele la fel ca în orice familie normală. Potrivit spuselor femeii, pentru a fi supusă din nou operaţiei, trebuia să urmeze un alt tratament. Din nefericire, schema de chimioterapie urmată nu a avut rezultatul scontat. Tumoarea a crescut, ajungând la 20 centimetri în numai şase luni, afectându-i atât ficatul, cât şi plămânii. Familia este distrusă de durere, iar suferinţa mamei lipsită de putere pentru a-şi creşte copiii nu poate fi comparată cu nicio altă durere.

“FATA CEA MICĂ NU ÎNŢELEGE DE CE SUNT TRISTĂ, DAR MĂ SIMTE CĂ AM DURERI. VINE LÂNGĂ MINE, MĂ MÂNGÂIE ŞI ÎMI SPUNE “LASĂ, MAMI, CĂ O SĂ FIE BINE!”. CEA MARE SUFERĂ ÎN TĂCERE. MEREU CÂND VINE AMBULANŢA INTRĂ ÎN PANICĂ ŞI ÎNCEPE SĂ PLÂNGĂ”

SĂ NU FIM INDIFERENŢI. Mama celor două copile, ajutată de autorităţi în iulie, a efectuat mai multe investigaţii la Clinica Anadolu John Hopkins din Turcia. “Medicii de aici sunt singurii care mi-au dat speranţe că viaţa mea poate fi din nou una normală, ca înainte. Mergeam la serviciu, aveam grijă de soţ şi de copii. Acum simt că nu-mi mai rezistă sufletul”, a spus, cu lacrimi în ochi, femeia. Ea a primit o schemă de tratament care nu se găseşte în România şi care costă 2.600 de euro pe lună, fiind necesar un tratament pentru cel puţin trei luni. “Avem nevoie de cel puţin 10.000 de euro. Nu avem de unde să facem rost de o sumă aşa de mare. Eu am pensie de handicap 290 de lei, iar soţul meu are salariul de 1.000 de lei. Uneori simt că nu mai pot, dar îmi spun în gând că trebuie să lupt ca să am grijă de familia mea. Ce se va întâmpla cu ei dacă eu nu voi mai fi? Cine va avea grijă de fetele mele?”, întreabă mama bolnavă. Pentru ca fetele să aibă şansa de a fi crescute de mama lor, aceasta trebuie să urmeze terapia la clinica din Turcia, care costă circa 10.000 de euro. Din puţinul pe care îl avem trebuie să ne ajutăm semenii, să acordăm familiei Condurachi o şansă la un trai normal. Putem să punem capăt acestei tragedii şi să sprijinim cu cât putem aceşti copii ca să nu crească fără mamă. O donaţie cât de mică poate fi trimisă pe numele Condurachi Gherghiţa, în contul deschis la Banca Comercială Română: RO15RNCB0114122970550001.